Intrebare de la Catalina
Mie personal mi-e frica de aceste aspecte pt copilul meu in primul rand, si nu am raspunsuri! Multi m-au atentionat ca daca interzic, oricat de frumos i-as explica ca nu ii face bine, ca nu e bun, etc etc, el vede pe altii mancand respectivul lucru si pofteste. Nasii nostri imi povesteau ca au niste prieteni care isi cresc in acelasi principiu copii (adica, fara zahar, fara sucuri fara toate nebuniile astea nocive) si cand au fost cu totii in concediu, copii lor au fost cei care au consumat cele mai mari cantitati de suc si fara sa vada parintii lor (asta le povesteau copii nasilor despre copii prietenilor lor). Si stiu ca exista acest risc.
Cum putem evita sa se intample ceva asemanator? Tu ce te gandesti sa faci, cum sa procedezi? Astept cheia de la tine sa descui (sper) lacatul ce-mi tine sufletul strans la gandurile astea! Multa sanatate si spor la lucrurile frumoase care le faci cu pasiune!
Raspuns:
Draga mea, exista deja un raspuns pe tema asta.
NU PUTEM EVITA sa se intample exact contrariul a ceea ce ii invatam acum. Pentru ca liberul arbitru a fost lasat de la Creatiune si va functiona. Putem insa preveni si asta e singura datorie pe care ne straduim si rugam sa o implinim desarvarsit.
La gradinita, ideea mea este sa cer meniul si sa ii gatesc asemanator, dar cu ingrediente si tehnici sanatoase.
La zile onomastice am fost si l-am lasat sa puna mana pe cartofi prajiti si crochete pane de pui si bulete de cascaval – a dus la gura si a aruncat. Nu e familiarizat cu gustul. Nu am de gand sa ii bag in cap ca nu e bine ce fac ceilalti si sa ii denigrez eu sau el mai tarziu pe cei ce mananca diferit. E impotriva cuvantului lui Dumnezeu o astfel de abordare. Tactica noastra e sa ii prezint constant avantajele hranei pe care el o primeste si sa ne aiba ca exemplu viu, personal, modele de urmat si in acest domeniu, al alimentatiei.
Cu multa dragoste,
