“Nu inteleg, ce se intampla in Romania, de ce se pun diagnostice care suna atat de dramatic? Sosesc aici sute de pacienti din Romania si toti sunt … daramati”, m-a intrebat tulburata secretara unui Prof. Univ. Dr. Docent si director al uneia dintre cele mai mari clinici private din Austria, unde 80% dintre pacienti sunt din Romania si vin deja imbolnaviti de … spaima la auzul diagnosticelor bombastice.
E “boala” veche asta cu bagatul in sperieti, la noi. Imi mai amintesc ca acu’ vreo 15 ani am ragusit si nu-mi mai trecea. M-am dus la medic, c-aveam nevoie rapid de voce pentru serviciu. Diagnosticul: chisturi pe corzile vocale. “Un fel de tumori, daca vreti. Nu-i de joaca cu tumorile, stiti …”, a concluzionat grav medicul. Prin generozitatea angajatorului meu si datorita rolului pe care il aveam in corporatie, am avut avantajul sa ajung de urgenta, cu primul avion la Londra, toata in lacrimi si suspine. Am lasat acasa doi parinti disperati, cu inima pe jar.
Acolo medicul, un gentleman de vreo 70 de ani, a ras ingaduitor si plin de compasiune si-a zis: “Este o banalitate ce aveti, e aidoma unor bataturi in talpa!”. Mi-a recomandat sa umidific aerul, sa ma hidratez si sa respect o anumita disciplina atunci cand trebuie sa vorbesc mult in public si sa stau linistita. Cu alte cuvinte n-aveam nimic. Ei bine, simplul fapt ca m-a asigurat ca nu mor, m-a vindecat spontan! 🙂 Am dat acest exemplu ca sa demonstrez inca o data puterea cuvintelor si a gandurilor: ele pot crea sau pot ucide.
E decisiv modul in care o autoritate medicala ii comunica unui parinte ceva, orice, in legatura cu starea de sanatate a copilului. Ca parinti suntem de-a dreptul inspaimantati, ne simtim nesiguri si confuzi cand avem de-a face cu o exprimarea tehnica alambicata, parca intentionat facuta asa, ca sa ne tina “mici”, umili, sa ne spulbere orice idee cum ca intelegerea organismului uman ar fi putea fi simpla sau pentru fitecine.
Mesajele pe care le primesc de la parinti despre fimoza, sunt mai toate contaminate de spaima si/sau confuzie. Dupa cinci sapte ani (in 2017) de interactiune cu comunitatea de parinti am ajuns la concluzia ca si fimoza a devenit o afectiune dramatica si “trebuie neaparat” rezolvata chirurgical (cum se intampla si cu amigdalele, polipii, nasterile prin cezariana etc) sau manual, ca doar nu-i mare lucru, tragi odata si gata!
Sa stiti, dragii mei cititori si colegi de parinteala ca doar daca intelegem “Ce se intampla?” putem fi linistiti ca am si ales corect in privinta lui “Ce e de facut?”. In interviul de azi Dr. Adrian Surd raspunde intrebarilor noastre in calitate de medic specialist Chirurgie Pediatrica. Bursier si absolvent al Universitatii de Medicina din Cluj-Nacopca, din dragoste pentru copii, a ales ca dupa examenul de rezidentiat sa faca inca 6 ani de specializare in chirurgie pediatrica. La spital il gasiti doar pentru garzi, in rest profeseaza in sistemul privat. Cand a devenit parinte, a hotarat ca trebuie sa ajute si alti parinti care nu au de unde sa cunoasca unele lucruri si uneori, mai grav, sunt sfatuiti gresit chiar de catre medici. Asa a lansat siteul www.chirurgpediatrucluj.ro, unde scrie cu onestitate, rigoare si cu exemple din practica tarilor civilizate, articole de specialitate si unde raspunde intrebarilor de la parinti.
Dr. Surd este principial, sensibil si curajos. A refuzat oferte de lucru ca specialist in strainatate si a ramas langa familie si langa cele doua fetite, Ioana (3 ani) si Jessica (14 ani). Motivatiile actiunilor si scrierilor sale sunt dragostea pentru copii si pretuirea familiei – pe frecventa asta am vibrat de la primele schimburi de mesaje in care am discutat despre mame disperate cu copilasi traumatizati si supusi unor manevre sau interventii care nu isi au rostul; am discutat adica despre chirurgia comerciala si lipsa de umanitate.
In acest interviu insa i-am propus domnului doctor sa transmitem impreuna parintilor un mesaj diferit: simplu, clar si mai ales imputernicitor. Interviul e lung, direct proportional cu confuzia, panica si suferinta indusa de informatiile contradictorii.
Nu lăsați pe NIMENI care vine dintr-un context de frică sau de doctrină separtistă (adică se crede mai cu moț, indiferent în ce domeniu) să vă influențeze alegerile de viață! Nu lăsați pe NIMENI, pe ABSOLUT NIMENI să se atingă de ”fimoza” copilului, până nu citiți acest articol, scris de Stan Pățitul, cu sprijinul scumpului domn doctor.
1. In primii ani de viata, mamele de baieti aud: “S-a nascut cu fimoza!”, “Are fimoza!”. Cand esti mama pentru prima oara sau mama de baiat pentru prima oara si nici nu te-ai dezmeticit bine pe unde sa o apuci intr-ale maternitatii, vestea vine ca un traznet – iti dai seama doar din tonul si mimica fetei medicului ca e ceva “grav” (dintre mamele care imi scriu pe tema asta, multe se raporteaza la fimoza ca la “un ghinion”, o “nenorocire”, “o nedreptate”. Nici eu n-am fost altfel la vremea mea, sa stiti.).
La ce sa ne gandim cand auzim “Copilul are fimoza”? Si cum sa ne comportam in fata acestei vesti?
Sunt constient ca marea majoritate a parintilor se panicheaza la auzul acestui diagnostic. In nici un caz nu trebuie sa se panicheze pentru ca in primii ani de viata fimoza reprezinta o stare fiziologica, absolut normala. Parintii trebuie pur si simplu sa ignore acest diagnostic si sa fie constienti ca fimoza fiziologica prezenta la nastere si in copilarie nu necesita niciun tratament.
2. Discutand cu mamele de baieti, imi pare ca avem de-a face cu o “epidemie” de fimoza asupra careia “trebuie” intervenit. Putem pune la indoiala acest diagnostic si recomandarea imperioasa de a interveni asupra lui?
Va dau dreptate. Exista o adevarata epidemie de asa zise “fimoze”, ceea ce pentru mine este revoltator. Ar insemna ca marea majoritate a baieteilor se nasc bolnavi, desi nu este asa. Din pacate a devenit o “moda” printre pediatri si medici de familie in a formula acest diagnostic. Un parinte al carui baietel nu a fost decalotat de catre nimeni, care nu a avut inflamatii locale (balanite) si caruia i se spune la nastere sau dupa un an, doi , trei ca baietelul are fimoza, trebuie sa constientizeze ca baietelul sau este normal si ca diagnosticul este de fimoza fiziologica, o stare normala asa cum am mentionat mai sus. Trebuie sa fim constienti ca decalotarea este necesara actului sexual, lucru nefiresc in copilarie.
3. Cum sa ne dam seama ca avem de-a face cu o fimoza autentica?
Fimoza autentica este prezenta mai ales la adulti si este datorata infectiilor repetate sau traumelor. La copii apare atunci cand un copil a fost decalotat in mod repetat la o varsta frageda. Aceste decalotari repetate duc la microfisuri (leziuni tegumentare ce se vindeca lasand in urma cicatrici). Aceste cicatrici contin tesut fibros, inelastic si vor impiedica decalotarea ulterioara. Am avut de a face cu sute de astfel de cazuri. In plus decalotarea prematura face ca glandul sa vina in contact cu germenii din scutec (mai ales flora intestinala), favorizand infectiile locale (balanite , balanopostite), care – la randul lor – se vindeca lasand cicatrici si astfel se creeaza un cerc vicios. Cu alte cuvinte daca am avut un baietel care a fost decalotat prea devreme iar dupa o perioada de timp (sapatamani, luni, ani) decalotarea devine imposibila, nu se mai poate vizualiza glandul, copilul este reticent, orice tentativa de decalotare este dureroasa, atunci avem de a face cu adevarata fimoza. Aceste traume sunt mai ales consecinta recomandarilor si manevrelor gresite ale cadrelor medicale.
4. Atunci cand este cu adevarat necesara interventia, ce alegem: decalotarea si circumcizia?
Decalotarea manuala de catre parinte sau de catre cadru medical este intotdeauna de evitat. Aceste manevre duc de cele mai multe ori la fimoza cicatriciala pentru care uneori este necesara chiar circumcizia.
Decalotarea presupune doar incizia inelului preputial care stranguleaza glandul si sutura cu 4-6 fire resorbabile a inciziei facute. Procedura se numeste debridare dorsala.
Circumcizia in schimb reprezinta rezectia intregului preput, glandul fiind in permanenta expus. Desi se face mai frecvent la cerere din motive religioase, exista insa cazuri cand – asa cum am explicat deja – este necesara la baieteii la care cicatricile provocate de decalotare manuala cuprind aproape tot preputul si respectivul tesut este cicatricial, inelastic si fara sensibilitate.
5. Cum sa identificam “falsele recomandari” pentru interventie?
Decalotarea sau circumcizia se fac atunci cand intr-adevar din cauza cicatricilor nu mai sunt sanse de decalotare spontana. Parintii ai caror baietei nu au fost niciodata “controlati” si carora li se pomeneste de interventie, trebuie sa fie reticenti.
9. De unde considerati ca apare aceasta impulsionare din ce in ce mai frecventa catre interventie asupra fimozei fiziologice? Cine are intr-adevar competenta de a face aceasta recomandare: neonatologul, ginecologul, pediatrul, medicul de familie, chirurgul pediatru?
Toate acestea incep de pe bancile facultatii: inca din studentie, tinerii sunt invatati ca baieteii au nevoie de decalotare de la nastere. Uneori nu sunt invatati deloc. Vina pentru aceste false recomandari apartine medicilor mai in varsta, in general. Acestia refuza sa accepte realitatea si sa se documenteze pe baza ultimelor studii. Drept urmare ii invata si pe cei tineri sa faca aceleasi lucruri gresite.
Responsabilitatea erorilor de abordare apartine in primul rand medicilor de familie, pediatrilor si chirurgilor pediatri. Ei le spun parintilor ca “acolo trebuie curatat”, pentru ca se aduna “mizerie”. Dar tocmai acea “mizerie” (colectii de smegma, celule sterile descuamate) ajuta in timp la desprinderea mucoasei de gland. Ea poate deveni “mizerie” tocmai atunci cand se face desprinderea fortata si se inoculeaza germeni. De aceea este imperios necesar sa nu fortam decalotarea.
Medicii de familie sau pediatrii incep uneori decalotarea fara a cere acordul parintilor. Dupa cateva vizite – cele mai multe contra cost – realizeaza ca nu mai pot efectua decalotarea sau ca micutul striga si este reticent (oare de ce?) si atunci il trimit la chirurg. Chirurgul la randul sau este multumit ca a mai “pescuit” un pacient si il opereaza degraba. Este o treaba specific balcanica si care perpetueaza un obicei nesanatos.
6. Poate fimoza sa apara la orice varsta?
Da, fimoza poate sa apara la orice varsta. In mod normal adevarata fimoza apare doar la adulti, dar din pacate la noi in tara, datorita acestor recomandari aberante despre care am povestit deja, apare si la copii.
7. Exista modalitati de preventie a aparitiei fimozei?
Singura modalitate de preventie este evitarea decalotarilor, pentru ca natura isi face singura treaba pana la pubertate. Asa cum am spus, decalotarile premature repetate, care favorizeaza si aparitia infectiilor locale, duc la fimoza cicatriciala.
8. Ce inseamna balanopostita?
Blanopostita apare exclusiv la baieteii decalotati prematur si reprezinta inflamatia glandului si a preputului si care uneori afecteaza intreg penisul. Este datorata in marea majoritate a cazurilor inocularii germenilor din scutec in santul balanic.
7. Ce inseamna hipospadias?
Hipospadiasul reprezinta deschiderea orificiului urinar (meatul) pe fata ventrala (anterioara) a penisului. In cazul hipospadiasului orificiul urinar poate fi situat fie pe scrot, fie pe penis, fie la baza glandului. In acest caz nu se pune problema fimozei, glandul fiind la vedere si preputul aglomerat pe fata posterioara.
10. Este igiena o cale ferma pentru a evita neplacerile atribuite fimozei?
Igiena nu are nimic de-a face cu fimoza. Trebuie facuta igiena tegumentului si atat, fara a trage de preput. Majoritatea cred ca facand igiena prin decalotare au facut bine, fara sa realizeze ca de fapt au favorizat patrunderea germenilor acolo. Preputul la un baietel la care nu s-au facut manevre, functioneaza ca un sfincter: se relaxeaza in timpul mictiunii (urinarii) si se contracta in rest. Daca aceste tesut este rupt prin decalotari fortate, evident ca nu mai functioneaza. Ca si cum ar trebui sa rupem himenul fetilor pentru a le toaleta, este absurd!
11. Care sunt principalele sfaturi in rezumat, pe care le dati parintilor de baieti in ceea ce priveste igiena si intretinerea organului genital?
Principalul sfat, daca baieteii nu au alte afectiuni (hipospadias, epispadias etc), este sa nu umble nimeni cu nimic la organul genital! Copilul se va autoexplora, iar natura + secretia hormonala din preajma pubertatii isi vor face treaba la momentul oportun, in mod natural, spontan.
Intrebari suplimentare de la parinti
1. Decalotare partiala. La sfatul medicului pediatru l-am decalotat partial pe fiul nostru care are 1 an. Medicul chirurg ne-a spus ca daca nu reusim decalotare totala pana la 1 an, sa mergem la el. Ce pot face acum, in acest stadiu? Ma pot opri din decalotare si poate – in acest caz – sa fie afectat copilul? Multumesc din suflet pt initiativa de a ne lumina.
Din pacate aceasta decalotare prematura produce leziuni. E greu de anticipat daca evolutia va fi spre stenoza punctiforma a orificiului. Daca baietelul suporta decalotarea si nu e reticent, continuati fara sa fortati si dezlipiti incet acolo unde mucoasa e lipita de gland.
2. Decalotarea si infectia urinara. La fiecare vizita la medicul pediatru sau la medicul de familie, mi se spune din nou despre decalotare. Fiul meu abia a implinit 1 an si mi se vorbeste de operatie. Atunci cand vomita, medicul il examineaza si enumera posibilele cauze, printre care si infectia urinara … din cauza ca nu am decalotat: “Aaa, ia uite, mamica nu trage deloc … Eh, lasa ca o vedem noi cu baiatul la chirurg!”
Infectia urinara nu are niciodata legtura cu fimoza. La baietei e rara si apare mai degraba cand sunt asociate malformatii de rinichi, uretere, vezica. Ca nu l-ati decalotat este de fapt un avantaj.
3. Secretii. Fiul nostru nu este decalotat. Am observat cum uneori apar pete albe sub piele ce par a fi secreții, dar am observat după un timp, că dispar. Este in regula?
Este absolut in regula. Este smegma care ajuta la decalotarea naturala si care se elimina treptat.
Am un baietel de 3 ani si 3 luni. Nu am decalotat si in afara de igiena, nu am intervenit cu nimic. De vreo doua luni am observat ca sub preput s-au acumulat secretii, zic eu, deocamdata nu am fost la medic. Ce sa fac?
Sa il lasati sa creasca frumos. Acele secretii sunt colectii de celule epiteliale descuamate (smegma) care contribuie la decalotarea naturala.
Baietelului meu de 4 ani, nedecalotat, i s-a strans smegma sub preput de-a lungul timpului. Intr-o dimineata s-a trezit cu durere si penisul inflamat. Diagnostic: balanopostita si decalotare de urgenta. Nu am fost de acord. In cateva zile i-a trecut inflamatia si s-a eliminat toata smegma. Mai este necesara decalotarea? E normal ca la 4 ani sa nu i se decaloteze absolut deloc?
Mi-e dificil sa cred ca nu a umblat niciodata nimeni acolo. Daca are tesut cicatricial, atunci trebuie urmarit. Ramane de vazut daca acele infectii se repeta sau nu. Doar jumatate din baieteii cu varsta pana la 6 ani se decaloteaza complet.
4. Fimoza sau hipospadias? Baiatul meu de 5 ani are fimoza, iar glandul este spre varf usor curbat in jos. Ar trebui actionat chirurgical la aceasta varsta pentru rezolvarea fimozei si a curburii penisului? Copilul urineaza normal si nu a avut pana acum nici o problema. La 4 ani am fost la consult de specialitate. Medicul nu a putut spune daca este vorba doar de fimoza sau are si o forma usoara de hipospadias. A spus ca trebuie operat si doar atunci va vedea exact despre ce e vorba.
Faptul ca nu se vede glandul, exclude oarecum diagnsoticul de hipospadias. Daca are cicatrici trebuie sa va ganditi si la posibilitatea unei interventii, nu de urgenta, dar in timp. Curbura se datoreaza unei palmuri peno-scrotale probabil (un pliu cutanat care il trage in jos si pentru care exista o procedura).
5. Este nevoie de interventie chirurgicala in hipospadias? Baietelul meu s-a nascut cu hipospadias grad 1. Urmare a acestei malformatii, este deja decalotat. Toate recomandarile pediatrilor au fost de a interveni chirurgical pentru a “repara” si a reconstrui canalul uretral. Am citit aproape tot ce am gasit pe acest subiect, am consultat trei chirurgi pediatri, si doar unul singur a fost cat de cat de acord cu decizia noastra de a nu-l opera. Analizand experientele altor copii, la care o operatie care s-a transformat in alte 4-6, fistule si probleme pe parcursul internarii, precum si anestezia generala care ar fi intervenit la varsta mai mica de 18 luni, am refuzat. Acum are 2 ani, penisul drept, urineaza normal, din picioare, fara sa se ude, modificarile fata de un penis normal sunt foarte mici, ceea ce ma face sa cred ca mai mult am gresi incercand sa corectam aceasta malformatie. Pe tot parcursul vietii l-am urmarit la urinare si niciodata nu am observat sa fie vreo anormalitate. Aspectul fizic nu mi se pare unul ciudat, asa incat sa il afecteze in viata sa adulta. As vrea sa mai cer o parere si de la domnul dr. chirurg cu privire la acest aspect, in masura in care se poate. Multumesc.
Hipospadiasul se opereaza peste tot in lume de la varsta de 6 luni. Esecurile la noi sunt datorate lipsurilor materiale, tehnice si a chirurgilor axati doar pe hipospadias. In Romania e dificil.
Daca nu exista distanta mare intre orificiul hipospad si varful penisului, iar jetul urinar este paralel cu penisul, nu perpendicular, atunci sa zicem ca se poate lasa asa – cu un pic de reticenta. In functie de gradul hipospadiasului, penisul poate fi incurbat ventral, orificiul urinar (meatul) situat mai jos, nu la varful penisului si uneori ingust (stenoza de meat urinar), ceea ce duce sau poate avea ca urmare refluxul urinei in vezica si ureter, in consecinta disconfort psihic si probleme de fertilitate pe cale naturala.
6. Inflamatii dupa decalotare. Cum pot reduce inflamatia preputului unui bebe de 6 saptamani? In urma cu 2 zile dintr-un exces de zel pediatra a tras de el. Multumesc.
Comprese cu Rivanol, atat la varsta asta. Asta datorita a ceea ce am spus mai sus.
***
Acest interviu a fost pentru mine un exercitiu recunostinta: pentru copiii mei puternici si generosi = profesorii mei, pentru Dr. Adrian Surd, pentru voi ca l-ati citit si l-ati transmis mai departe, pentru Dumnezeu ca mi-a scos in cale ghizi si ca mi-a dat sansa rascumpararii vremurilor de slabiciune si nestiinta.
E valoros conținutul lui, desigur, dar morala îmi pare mai valoroasă pentru vremurile pe care le traim. Găsim din ce în ce mai greu medici neorgolioși, care sa puna ființa umană și inima ei pe primul loc, să îi atingă corpul cu evlavie, să îi vorbească sufletului cu blândețe și răbdare, să se adreseze minții împuternicitor. Ei există însă și sunt binecuvântări. Dar asta nu datorita școlii moderne de medicină, ci in ciuda ei.
Cu iubire si recunoștință pentru curajul și umanitatea lor, semnez 
Draga noastră Cristela, mă enumăr și eu printre mămicile care nu și.au vaccinat și “terorizat” bebele datorita muncii tale temeinice de informare și bine am facut! :* La început am avut un pic de îndoială și un pic de frica însă când am văzut ce frumos îmi creste puiul urmându.ti îndeaproape sfaturile și recomandările am început sa le vorbesc tuturor despre tine cu mândrie deoarece am descoperit secretul unui bebeluș fericit și sănătos. 🙂
Îți mulțumim frumos pentru fiecare cuvânt scris, pentru fiecare sfat dat, pentru fiecare reteta, pentru ca împarți timp valoros din viața ta ajutându.ne!
Dumnezeu sa.ti dea numai bine alături de cei dragi!
Draga Anna, va imbratisez pe toti trei si iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Va astept mereu cu drag pe blog, in curand pe unul nou, mai ausor de administrat. Cu multa Vitamina L,
cristela
Draga Cristela,
Am fost in vizita din nou in Romania vara aceasta, si din nou, ma minunez si ma ingrijorez si ma ingrozesc de ce minuni aud si vad acolo referitor la cresterea copiilor (si nu numai:(. Eu spun din nou, in Romnania este INGROZITOR de greu sa cresti copil NORMAL in zilele noastre! Unul mai desptet ca altul, unul mai sfatos ca altul (parinti, bunici, medici…), nicicand cred in istoria tarisoarei noastre nu a fost o invazie de “sfatosenii” precum e acum! Oh Doamne, auzi-ne! si iti multumim Doamne ca ne trimiti soli ca si Cristela, dr Jianu, dr Surd, dr Laza…pt noi cei ce avem urechi de auzit! Multumesc Cristela!
Draga Simona,
Multumesc pentru mesaj! Intotdeauna in jurul nostru a fost mult zgomot, insa niciodata ca in societatea moderna nu au fost inimile noastre (ca doar acolo sunt raspunsurile adevarate, nu in minte) atat de indepartate de sursa Iubirii si a Adevarului si de aceea zgomotul e deasupra vocii interioare si provoaca din ce in ce mai mult haos, neincredere si confuzie.
Cu drag
Cristela , multumim din suflet pentru articol .
E extrem de util pentru mamicile de baietei .Ma bucur sa stiu ca pot apela la un medic uman in cazul in care va fi nevoie .
Vreau sa povestesc experienta noastra si mi-as dori enorm ca mamicile sa-si poata feri copiii de medici care nu anunta ca au de gand sa decaloteze fortat si brutal . Voi spune numele medicului pentru a atentiona mamicile care vor sa mearga la el , sa il anunte dinainte ca nu vor decalotare altfel nu au nicio sansa de reactie , e foarte rapid . Nu-i contest aptitudinile insa la capitolul umanitate lasa muuuuult de dorit .
Din pacate noi am trecut printr-o experienta foarte nefericita cu baietelul nostru . Inca de cand s-a nascut am decis sa nu il decalotam .
Baietelul nu avea nicio problema insa un medic cu exces de zel , mai exact Dr. DORU VALENTIN VASILIE , medic primar chirurgie si ortopedie pediatrica , asistent universitar , doctor in medicina si licentiat in drept , lucreaza la Spitalul Clinic de Urgenta pantru copii din Timisoara si la clinica Hypocrate .
Micutul nostru a fost la control la acest medic la varsta de aproape 6 luni pentru a-i pune piciorusele in gips , avea thalus bilateral insa medicul , fara sa ne anunte i-a facut decalotarea in maxim 5 secunde . Eu am crezut ca doar se uita la putica , asa cum face si medicul pediatru cand mergem la control . Micutul a pland ingrozitor iar eu am plans la fel de ingrozitor si l-am rugat sa inceteze insa deja era prea tarziu . S-a si ofensat pentru ca mi-am permis sa-l intrerup si mi-a spus ca daca doresc , controlul se poate termina in orice clipa , el renunta . Am ramas fara cuvinte . Dupa decalotare a inceput sa ne scrie o trimitere pentru a-i face radiografie la sold ( cabinetul de radiografie se afla deasupra cabinetului sau , deci e posibil sa-si faca favoruri unii altora ) . Eu nu am putut sa-i mai vorbesc si i-am spus sotului sa intrebe daca e neaparat necesara radiografie iar medicul a spus ca e doar pentru siguranta si bine-nteles ca am refuzat sa facem respectiva radiografie .
Baietelul nostru , dupa 10 zile a facut infectie urinara , putica s-a lipit la loc si mai mult ca sigur a ramas cu aderente . Nu am putut sa-i mai umblu la putica multa vreme .
Din acel moment , micutul nu a mai vrut sa intre in spatii inchise si nu a mai suportat persoane straine , plangea ingrozitor daca vedea pe cineva necunoscut , plangea chiar si cand intram in casa bunicilor .
L-A TRAUMATIZAT FIZIC SI PSIHIC .
Aceasta trauma a tinut aproape doi ani . Inainte de decalotare nu a avut nicio problema cu spatiile inchise sau cu persoane straine .
Dupa decalotare i s-a inflamat de nenumarate ori putica , de fiecare data trebuie sa-l dam cu crema Nidoflor , doar asa ii trece . A mai facut si infectie urinara de atunci . De cand am renuntat la pampers e mai bine , nu se mai inflameaza atat de des .
Sper ca experienta noastra neplacuta sa fie utila pentru alti baietei minunati , sa fie feriti de traume inutile .
Draga Cami, multumesc pentru ca ai avut puterea de a impartasi cu noi. Am cititi si m-am infiorat. Nu te necaji, fiecare intamplare din viata noastra este exact asa cum trebuia sa se intample, pentru a ne ajuta sa mai urcam o treapta. Si eu am facut multe greseli ca mama, dar am invatat si asa pot acum sa va imputernicesc si pe voi si pe mine.
Cu multa iubire,
cristela
Multumesc pentru vorbele frumoase , Cristela
Buna ziua, Cristela,
Sunt mamica unui baietel de doi ani si noua luni si a unei fetite de aproape trei luni. Va citesc de mai bine de doi ani blogul si desi ma “infrupt” de fiecare data din bunatatile impartasite, nu mi-am exprimat recunostinta niciodata. M-am gandit sa o fac acum, pornind de la acest articol despre fimoza, pe care il consider foarte, foarte folositor. Va multumesc asadar pentru toata stradania si vointa de a impartasi. Dumnezeu sa va rasplateasca.
Alina, cu drag.
Draga Alina, multumesc pentru ai primit din ceea ce am “gatit” 🙂 si pentru recunostinta. Este un sentiment care, alaturi de iubire, face parte din strategia de sanatate a fiecarei fiinte umane. Muschiul recunostintei este cel care trebuie antrenat in copiii nostri (din ce in ce mai putini copii sunt recunoscatori pentru ceea ce au si asta pentru ca nu ne vad pe noi, parintii, pretuind fiecare respiratie si clipa de viata.) Iata in dar pentru tine cateva ganduri pe tema recunostintei ca parte din vindecarea holistica: https://old.cristelageorgescu.ro/vindecare-si-sanatate-holistica/03/2014/
Cu mult drag si recunostinta,
cristela
Draga Cristela,
Ma alatur mamicilor care iti scriu pline de recunostinta si iti multumesc la randu-mi pentru timpul pe care il sacrifici ! Sa iti fie rasplatita jertfa!
Din experienta urata pe care am avut-o cu primul baiat ,caruia i-a fost facuta fortat decalotarea, am invatat ca infectiile urinare trec foarte repede cu bai de sezut. Eu am folosit uleiul de eucalipt si am scapat fara alte batai de cap de un proteus !
Mult spor!
Draga Daniela, multumesc pentru comentariu si ganduri. Nu ma raportez insa la activitatea de pe blog ca la un sacrificiu, este o ofranda, da, adusa copiilor acestei lumi si nemuririi stelutelor din privirea lor. Este o imputernicire pentru mame. Este o declaratie de dragoste pentru copii si una de recunostinta pentru Dumnezeu. Daca iti face placere, iata: https://old.cristelageorgescu.ro/multumesc-te-iubesc-video/09/2014/. Cu drag
Super multumesc!ff util articolul pentru maniaci
de adevărați cavaleri☺numai bine!
Buna ziua, Cristela.
Baietelul meu a fost decalotat fortat fara acordul parintilor la vaccinul de 2 luni si la cel de 4 luni.
Prima oara am crezut in mod naiv ca e suficient sa-i spun doctoritei de familie ca nu dorim sa-i umble la penis… a facut-o fara nici o jena in urletele noastre, desi initial a exclamat “vai dar cum sa fac asa ceva, e prea mic !!!”… nu s-a oprit pana nu i-a rupt si acea ata numita frenulum.
Nu a recunoscut ce a facut, a zis ca l-a verificat sa nu aiba infectii si avea o privire triumfatoare ca de violatoare…
Am schimbat medicul de familie si m-am asigurat ca a inteles ca nu dorim sa se mai umble la penis. Ne-a promis ca n-o va face, la doua vizite chiar a umblat cu grija, demonstrativ, nu prea mult, cat sa ne castige increderea…
La vaccinul de 4 luni a incercat sa-l decaloteze total asa cum a facut prima doctorita.
M-am vazut nevoit sa-i dau peste maini si sa-l dau la o parte, atunci cand am realizat ca trage cu scopul de a scoate glandul la vedere. N-a apucat sa-l scoata asa cum dorea, dar din pacate am intervenit prea tarziu si a apucat sa-i provoace cel putin doua fisuri la suprafata preputului, prin care a curs sange.
Acesti doi medici de familie ne-au distrus bucuria de a fi parinti, ne-au traumatizat psihic, ne-au creat o problema pe care n-o aveam, acum stam cu teama sa nu existe repercursiuni mai tarziu in viata pentru copilul nostru.
Eu consider ca acesti medici sunt de fapt molestatori de minori care scapa nepedepsiti si din cauza traumei psihice suferite, acum mi-e teama sa mai duc copilul la medic desi fiind nascut prematur ar trebui sa-i fac niste controale.
Acesti medici nu pot fi convinsi deloc ca gresesc in ceea ce fac. Oricate articole le-ar fi puse sub nas, oricate carti de puericultura mai noi sau mai vechi, acestia nu vor accepta ca au gresit o viata intreaga si vor continua sa faca la fel fara nici un fel de respect macar pentru deontologia profesionala care ar trebui sa-i impiedice sa realizeze operatiuni ireversibile si invazive fara acordul parintilor.
Ma abtin cu greu sa nu le servesc niste cocktailuri molotov si niste acid de baterie… dar simplul fapt ca m-am gandit la asa ceva arata cat de mult ne-au distrus bucuria de a fi parinti.
Ne-am gasit o pediatra care a invatat in facultate sa nu umble la penisuri si este singura doctorita pe care o mai las sa se apropie de copilul aflat in pielea goala, dar si pe aceasta doctorita am ajuns s-o supraveghez si s-o tin de maini cand umbla la penis, desi o face atat de delicat incat abia daca-l atinge cu doua degetele, cat sa vada orificiul preputial pentru a-l verifica sa nu aiba infectii.
Nu forteaza absolut deloc preputul si ne-a spus ca n-ar putea decalota fortat in primul rand ca femeie… efectiv a palit cand i-am povestit ce a patit copilul meu.
Draga Andrei, multumesc pentru ca ai impartasit experienta voastra. Inteleg sentimentul de culpabilitate si revolta care ne cuprinde pe fiecare dintre noi in momentul in care realizam cat de “slabi” am fost si ce erori am facut. Dupa ce tinem “doliu” si ne scoatem sentimentele “neprietenoase” si starile de “victima”, e cel mai sanatos sa ne adunam cioburile, sa intelegem ca ne apartine responsabilitatea pentru orice se intampla in viata noastra, ca nu ai cum sa nu faci greseli si ca, atunci cand le faci, era menit sa le faci, pentru ca se intampla doar ceea ce este permis sa se intample. Toate fac parte dintr-un Plan si dintr-o Ordine Divina, la care sufletul nostru a consimtit pentru evolutia sa. De aceea si eu am scris ca le multumesc copiilor mei care sunt de fapt si profesorii mei. Daca ne gandim ca am fost doar niste victime care traiesc cu germene resentimentelor in suflet, ramanem intr-o stare neconstructiva care – mai devreme sau mai tarziu – se poate manifesta si in plan fizic atat la noi, cat si la copiii nostri.
Cu mult drag, va doresc sanatate si sa ne bucuram impreuna de prezent si de ceea ce putem crea frumos in viitor. Trecut face parte din Programa Scoalara, dar nu e de carat dupa noi o viata.
Multumesc pentru gandurile frumoase.
Eu inca am ganduri negre.
Nu ma razbun personal deoarece am observat ca are grija viata de aceste “razbunari” in felul ei.
Treaba mea este sa incerc sa am grija de viata mea si a familiei.
Razbunarea apartine altor forte pe care le vad la lucru tot timpul.
De-a lungul vietii am intalnit oameni care mi-au facut rau sau se pregateau sa-mi faca rau si i-am vazut ce-au patit.
Partea cea mai frumoasa este ca si-o fac cu mana lor.
De obicei oamenii abuzivi cu mine sunt abuzivi si cu cei din jurul lor si cu propriul lor organism… si pana la urma apar consecinte pentru pielea lor si a apropiatilor lor.
Sunt ca niste maimute care-si dau ca bata-n cap si apoi se uita in jur cautand vinovati pentru durerea pe care si-au provocat-o singuri.
Treaba mea este sa-i scot din viata mea sa nu ma traga in jos dupa ei.
Cel mai usor au scapat cei care au murit:
– in accidente de masina (din tupeu);
– cancer (probabil de la cicaleala nevestei, zi de zi, zeci de ani);
– accidente vasculare (probabil tot cicaleala);
– puroi (abuziv cu cei din jur si cu propriul organism, n-a tinut regim, shaworme bagate la greu, colesterol ffff. mare, avertizat de medici sa tina regim, previzibil a facut puroi, mai intai la picioare care au trebuit amputate pe rand, apoi s-a terminat cand puroiul a ajuns la organele interne).
Cei care mi-au facut mai mult rau traiesc si acum, traiesc sa-si vada apropiatii murind sau esuand in viata, traiesc sa sufere, si-au facut-o cu mana lor si le urez viata lunga…
Cred ca incep sa inteleg cate ceva din ceea ce orientalii numesc “karma”.
Offf , imi pare nespus de rau pentru micutul vostru . Va inteleg durerea pentru ca si noi am patit la fel .
Cati ani are baietelul tau ? S-a intamplat mai demult ? Au existat consecinte negative sau e prea devreme sa poata fi constatate ?
Buna ziua,
Si multumim din suflet pentru aceste informații si pentru ca existați.Sunt mamica unui băiețel si a unei fetițe si ma bucur ca intuita mea si a soțului ne a facut sa nu decalotăm baietelul(3 ani jumătate)in ciuda tuturor părerilor si sfaturilor medicilor. Iar acum datorită acestor informații sunt mândra si mai sigura pe mine ca procedez cum trebuie. Inca odata MULTUMIM si sanatate tuturor!
Draga Paula si eu iti multumesc. Ce de victorii, ce de confirmari! 🙂 Sa le dedicam copiilor nostri 🙂 Cu drag, cristela
Buna ziua,
Cristela, azi s-au adunat Paulele pe blogul tau…
Un articol atat de clar… ar trebui pus in manualul parintilor! Detalii destule dar succinte si pe intelesul tuturor. Multumim, multumim, multumim. Acum ne explicam cu totii mai multe din ceeea ce se intampla cu noi si cu copii nostri.
Si din experienta mea: cu baiatul cel mare… medicul de familie ne-a recomandat decalotarea… dupa baie usor usor. Evident nu prea m-am achitat de sarcina si nu am avut nici un rezultat. LA chirurg ne-a trimis pentru ca unul din coite nu erau coborate… dar doctorul daca tot a vazut glandul… s-a pus pe treaba. Sotul a fost de acord… eu nepregatita, am fost de acord. Un pic de sange, copil urland si indicatia sa fac in continuare la fel pentru ca se va lipi. Continuarea e ca baiatul a prins adversiune de a-i pune mana acolo… si cred ca a contrinuit si la adversiunea pentru baie pe care a avut-o tot in perioada aia… Taica-su ma incuraja si el ca ar trebui decalotata pentru ca altfel se infecteaza (ha! desi in medicina se tot spune ca pediatria nu inseamna medicina pe omuleti… pe oameni cu organe mai mici… ci pur si simplu organismul unui copil are o alta dinamica, are o alta functionalitate… prectica e alta). Acum este aproape decalotat dar cu spalatul este destul de complicat… s-a mai relaxat pentru ca de 2 ani se spala singur asa cum poate… nu l-a mai atins nimeni.
LA al doilea baiat: acelasi medic de familie si aceeasi indicatie… dar de data asta o ignor. Are 2 ani si probabil ca trece prin etapele normale descrise in articol.
Poate ca d-l doctor ar trebui sa tina in lumea medicala niste conferinte, sa publice niste articole in revistele lor de specialitate… poate mai afla si altii.
Medicul meu de familie e destul de deschis la studiu… dar uite ca asta i-a scapat. Iar cu vaccinarea… m-a intrebat de ce nu sunt de acord… mi-a spus parerea lui=… apoi am decis si gata… Mie nu mi-e frica de ce vor publica astia in lege… om trai si om vedea.
Cred ca si noi trebuie sa cautam oameni (doctori) care au respect si umanitate. Poate ca nu vor fi de acord cu noi… poate si noi si ei ne vom schimba parerea de-a lungul timpului… dar respectul reciproc mi se pare ca e ceea ce lipseste din povestirile de mai sus.
Da… baiatul cel mare a fost un pic chinuit… dar imi asum si eu greseala, lucram la asta… invatam; nu suntem perfecti.
Iar bucuria lor ne indemna sa mergem mai departe cu incredere.
Cu drag.
Draga mea Paula, multumesc pentru mesaj. Am sa comentez putin legat de ultimele tale cuvinte. Ai intuit corect, copiii nostri ne iarta pentru greselile pe care le facem permanent si – ce e cu adevarat emotionat este ca ne iarta mult mai repede decat ne iertam noi insine. Ei oricum ne-au ales si stiau ce “ii asteapta”. Ne iarta si Dumnezeu, ne iarta si ei, iar noi nu, nu si nu!, tot tinem supararea cu noi insine. Desi putini dintre noi recunoastem ca e asa, mai ales cand vrei sa fii parinte perfect, abia de reusim sa ne iertam propriile greseli. Pe cararea Vindecarii mele am descoperit si eu ca – indiferent in ce directie intindem bratele implorand iertare si indiferent de la cine o asteptam – cu adevarat vindecatoare este doar acea iertare care vine din noi insine. Ce bine ca ai reusit sa treci peste asta! Te felicit pentru increderea in tine si in vocea intuitiei, cel mai de nadejde consiler al mamelor!
Cu drag,
cristela
Sa nu credeti ca nu sunt conferite si ca in comunitatea medicala nu sunt persoane care incearca sa combata aceasta greseala.
Sunt studii facute pe zeci de ani si mii de copii, cu concluzii clare, sunt mii de articole de la literatura de specialitate la cea mondena, sunt carti de puericultura disponibile in librarii (cum ar fi “Mama si copilul” scrisa de sotii Capraru acum multe zeci de ani, unde se spune clar la pag.66 cat de daunatoare este decalotarea in primul an de viata)…
Problema este aceeasi de cand lumea si pamantul… unii o vor tine pe a lor indiferent de dovezi, iar daca au puterea s-o faca, vor inchide gura “necredinciosilor” prin orice mijloace.
De ex. Dr. Adrian Surd a afirmat pe undeva ca a incercat sa popularizeze problema inclusiv pe Facebook si s-a trezit cu pagina suspendata.
Incercati sa spuneti niste nume de medici care decaloteaza fortat, aici sau pe net si va puteti trezi cu proces de calomnie sau defaimare…
Astia nu se vor opri decat atunci cand vor fi condamnati legal si o sa-i doara la buzunar sau o sa-i ia niste puscariasi la “distractie”, fiindca violatorii si molestatorii au parte de “tratament special” in puscarie din partea colegilor care s-au “angajat” acolo.
La fel a fost si cu ruperea himenului la fetite, pe motiv ca “s-o verifice de infectii”…, pana n-au aparut condamnari in presa, acest obicei se perpetua nestingherit.
Draga Cristela, am citit cu interes articlolul pe care il gasesc foarte util! Sunt mama de 2 baieti, primul s-a decalotat natural dupa 2 ani, evitand decalotarea recomandata de cativa medici. Acum are 5 ani si nu are nicio problema. Mi-a fost greu cu primul baiat ca a trebuit sa iau SINGURA decizia de a nu-l decalota, am avut mereu indoieli daca fac bine sau nu, dar nici nu am avut incredere in acei medici care insistau sa-i faca procedura… Al doilea baietel, acum are 2 ani si 5 luni, este inca cu fimoza. Desi sunt decisa sa nu intervin, ma intrebam daca e bine sa ignor sfatul altui medic, mai informat parca, de a interveni abia dupa varsta de 2 ani. MULTUMESC, Cristela, ca ma ajuti sa scap de frici si indoieli. Ti-am citit toate articolele, adevarate surse de informare si inspiratie. Inca invat sa iau decizii fara sa fiu influentata de temeri, e un exercitiu eliberator. Te iubesc si sunt recunoscatoare ca ai aparut in viata mea!
Buna seara! Am citit articolul dumneavoastră, apoi si comentariile si am văzut ca la multe mămici le-ati recomandat sa nu mai umble la putuca copiilor dupa ce s-a produs decalotarea pentru ca se va vindeca.
Sa va zic ce-am patit noi. Baietelul meu a fost operat de retentie testiculara si când a iesit medicul din operatie ne-a spus ca “daca tot forme l-am si decalotat” (baietelul meu are 3 ani). Am fost foarte supărată si m-am tot documentat daca se poate sa se vindece locul frumos si sa uitam incidentul (bine, nu prea am cum sa-l uit ca au fost groaznice primele trei zile: nu vroia sa facă pisi, l-am tinut cu pampers ca mai scapa când nu mai putea si atunci urla de durere). Ei, sa revin. Căutând pe net, am ajuns la site-ul domnului doctor Surd si am îndrăznit sa-l sun pentru a-i cere părerea, daca pot sa-l las in pace. Răspunsul dansului a fost ca, e posibil sa se si vindece frumos, dar exista un risc destul de mare sa facă fimoza cicatriceala si ca el recomanda sa continuam.
O seara placuta va doresc!
Draga Mihaela, va multumesc pentru comentariu. Domnul doctor a recomandat fix acelasi lucru si in raspunsurile la intrebarile din partea parintilor si asta este in articol. Cu drag
Buna ziua Cristela, si multumim pentru articol! Nu l-am citit pe tot dar iti dau dreptate: exista asa, o sete de creat panica si frica in lumea romaneasca dar si la unii medici.
In timpul sarcinii am vazut cateva prietene obosite de aceasta “drama”: o fi fimoza, nu o fi fimoza, presiune de la socri(si ei panicosi), incat am decis ca daca nasc baiat, la nastere rog doctorul sa faca circumcizie (ca la arabi, medicul ginecolog fiind arab). Am socat familia, desi argumentele mele erau: tzac pac, buric si putzulic, stie doctorul ce si cum :)))
Am nascut o fata minunata si desteapta si sanatoasa foc:)
Apoi am plecat din tara. Si medicii de aici sunt muuult mai senini si calmi (e drept ca asa suntem si noi si asta am cautat).
Draga mea mamica de “fata minunata si desteapta, si sanatoasa foc” :), multumim pentru mesajul tonic, asa dis de dimineata. Sunt de acord cu abordarea daca tot nu ne putem invinge fricile si tinem mortis sa umblam acolo, macar sa nu facem o chestie “dupa ureche”, haiduceasca, ci o treaba profesionista si estetica, desigur :)). Minunat este cand nu numai medicii sunt calmi si senini, ci toata societatea. GAndirea colectiva are impact urias asupra noastra, confirm.
Buna seara, om bun.Interesant articolul!Tare mult as fi vrut sa stiu aceste lucruri acum 4 ani,cand fiul meu avea 2 ani si a avut parte de o decalotare fortata din partea medicului.Spune-mi te rog,oare de ce puiul meu in varsta de 6 ani se scoala in fiecare dimineata cu nasul infundat si uscat de vreo 3 luni,iar ORL-istul imi spune ca nu este nimic in neregula in urma unui control? Te imbratisez cu drag
Draga mea Adriana, multumesc pentru mesaj si cuvintele calde. E posibil sa aveti un ORL-ist foarte dibaci, care sa nu sara la operat vegetatiile adenoide (polipi) si nici sa va indoape cu solutii petru atenuarea simptomelor.
Mai ramane sa identificati cauza si cred ca estid e caord cu mine ca nici eu nu am cum sa fiu aici de mare ajutor, pentru ca nu cunosc contextul. DAR, din experienta mea pot spune ca una din cauze o reprezinta aerul uscat. Citeste te rog articolul meu: https://old.cristelageorgescu.ro/imunitate-in-realitate-pe-practicate/11/2012/ si comentariile.
A nu se uita ca lactatele procesate, faina alba si zaharul rafinat (toate alimentele rafinate de prin sueprmarket) au un efect puternic inflamator asupra mucoaselor.
Cu mult drag,
cristela
Buna seara sau mai bine dimineața la ora asta.am citit si eu si m-am îngrozit la unele comentarii.eu am un băiețel de 3ani jumate si nu i-am făcut nimic nimic la putulica.nu am vrut sa încerc in niciun fel sa decalotez pt ca am zis ca natura își va urma cursul si se va decalota singura.când era mai mic avea smegma in jur si uneori vedeam la baie ca mai iese din ea fara sa fac eu nimic.acum la 3 ani jumate e parțial decalotat adică foarte puțin si nu se mai vede nimic alb in jur,urinează normal,nu are nicio problema deci ca si pana acum nu voi interveni cu nimic.întrebarea mea e cam pe la ce vârstă se va face decalotarea naturala (nu prin intervenții manuale) totala???
Draga Adelina, raspunsul este deja in articol. Multumesc ca il recitesti cu atentie. Daca sunt inca neclaritati, scrie-i domnului doctor. Cu drag
Buna ziua,as dori sa va adresez o întrebare dacă aveti timp sa-mi răspundeți va sunt recunoscătoare.Am un băiețel de 5 ani,in primul an am reușit sa decalotarea aproape completa,bine-nțeles la indicațiile medicului de familie care de fiecare data cand al examina verifica lucrul acesta.Pe la 3 ani din neglijența mea am constatat ca nu mai pot sa decalotez putuca băiețelului fiindcă se lipise la loc,adică era aproape ca si la naștere,asta din cauza ca aproximativ vreo 3 saptamâni nu am mai făcut aceasta manevra la baita..L-am lăsat in pace,azi are 5 ani,totul este in regula,dar dacă încerc sa trag putin mai mult de jumătate il doare așa ca nu vreau sa forțez.Intrebarea ar fi,cum sa procedez?Sa-l las in pace sau sa încep din nou ca si cand era bebe,câte putin la fiecare baita…Tin sa precizez ca in vara,datorită faptului ca petrecea mult timp in apa,la bazin,sa decalotat complet putuca singura insa nu m-a mai lăsat băiețelul sa continui nici in ruptul capului..Multumesc anticipat!
Buna ziua, va rog sa adresati intrebarea domnului doctor, dupa detaliile de contact indicate in articol. Va multumesc
Cuvintul”multumesc” este mult prea putin in comparatie cu ceea ce simt pentru cea de la care am avut atatea de invatat! Dumnezeu sa te binecuvinteze pentru munca imensa pe care o depui pentru a ne mai deschide unora dintre noi ochii!
Cu multa recunostinta o mamica de baietel de 7 ani care a decis sa nu asculte de nici un doctor care tot recomanda operatia pentru un hidrocel congenital si daca tot adormim copilul rezolvam si fimoza…Dar slava Domnului desi foarte tarziu, dupa 6 ani, hidrocelul a disparut si fimoza o sa dispara si ea desi nu ne-a facut nici un fel de problema, nici de infectii, nici de inflamatii…
Curaj mamicilor! Nu cred ca e cazul sa ne masturbam(scuze dar cam asta cred ca e …) copiii la nici o varsta!
Multumesc, draga Claudia pentru contributia cu experienta ta valoroasa si care va ramane aici, pentru fiecare mamica sa ia din ea curaj… Iti multumesc si pentru aprecieri, as vrea sa iti scriu mai mult, dar iti trimit doar dragostea mea, asa cum o simt acum si cum o trimit spre toate mamele din Romania, mai ales mamele sufletelor care s-au se lupta sa traiasca, sau sunt traumatizate, sau, sau, sau…. dupa ce s-a intamplat in Bucuresti, la Colectiv….
Buna draga mea draga! Te rog iarta-ma ca nu scriu despre subiectul postarii… Tot cautand pe net am gasit, cred, boala ale carei simptome se manifesta la fetita mea de 5 ani: vulvodinia. Nu stiu ce sa spun, sunt amortita de durere. Cred in abordarea holistica a bolilor, dar nu ma descurc singura, am nevoie de ajutor sa aflu cauzele. Te rog, un sfat? Multumesc din suflet!
Draga Nicoleta,
Multumesc pentru mesaj si pentru rabdarea cu care ai asteptat raspunsul meu. Ce anume exact ajutor ai in gand, cu ce iti pot fi de folos mai exact? Cu drag
Buna dimineata
Vreau sa va impartasesc patania unei mamici care traieste in Germania ( si careia i s-a spus sa NU decaloteze copilul). Asa a facut, nu l-a decalotat niciodata, iar pe la aprox 2 ani, copilul nu mai putea sa faca pipi de durere, avea infectii si pana la urma s-a ajuns la decalotarea chirurgicala. Nu doresc sa iau apararea medicinii alopate de la noi, dar e un caz concret. poate fi o exceptie care sa intareasca regula?
Multumesc. Cele mai multe din sfaturile tale cred ca sunt corecte, referitor la celelalte, nu stiu ce sa spun. Poate ai dreptate si gresesc eu.
Eu cred ca din cand in cand ar trebui facuta o decalotare usoara, blanda la baita ( dar foarte rar).
Sper sa nu blamezi pe cineva care are o alta parere.
O zi buna
Draga Elena, multumesc pentru comentariu. Indiferent de tema, oamenii o sa sa-ti spuna ce-au facut ei, o sa-ti spuna ce sa faci tu, dar pana nu ajungi sa faci/vezi/traiesti tu insati tema respectiva, n-o sa stii cum sta treaba in realitate. Pentru ca realitatea fiecaruia e diferita si tine foarte mult de felul in care si-o construieste cu minntea, cu voba, cu sentimentele si cu faptele personale. Cu mult drag,
cristela
Exista cazuri in care se practica decalotarea fortata in maternitate, inainte ca mama sa-si poata pazi copilul. Medicul nu zice ce-a facut, mama ramane cu impresia ca nu s-a umblat niciodata la penisul copilului, iar cand copilul ajunge la bisturiu, mama ramane cu impresia ca s-a intamplat deoarece nu si-a decalotat niciodata copilul.
Discutand cu un medicneonatolog, mi-a spus in viteza cum ca ar exista si un documentoficial al unei conferinte europene de urologie pediatrica, denumita consens, in 2013, in care se specifica faptul ca n-ar trebui umblat la penis in primul an. Am cautat pe net documentul dar nu l-am gasit… poate daca-l stie cineva sa pomeneasca si sursa lui…
Draga Cristela,
In jurul varstei de 1 an dr de familie pune diagnosticul de “fimoza” puiului nostru, un dr chirurg a vrut sa-l opereze pt “hipospadia”, dar am recurs la alternativa unei dr care l-a decalotat delicat in cateva sedinte….din fericire baietelul pare a fi in regula( are 2 ani), si inainte era tot in regula, stiu asta abia acum, citindu-ti informatiile!.
1.Am inteles bine ca pentru igiena este suficient spalarea tegumentului?
2.Dimineata, are respiratia neplacut mirositoare. Ai scos articolul despre halitoza? O sugestie? In alimentatie ii alternez laptele vegetal cu cel de capra hranita pe pasune, oua, branza- nu( cam de cand citeste mama-sa informatiile tale, nu le mai accepta in ruptul capului, istetul:)), carne-2,3 mese saptamanal( lucram la “anihilarea” lor), fructe si legume crude.
Sanatate, putere!
Lia draga,
Multumesc pentru intrebari.
1. Ai intels foarte bine, NU trebuie decalotat in timpul spalarii.
2. Halitoza este semnul acidozei limfatice din peretii intestinali. Nu mi-ai scris nimic de fainoase, “painica”, “covrigei”, “biscuitei” etc – papati? De care? Iti recoamand cartea Dr. Sorina SOESCU: Dieta in detoxifiere (ignora titlul, pentru ce detoxifierea nu inseamna ce vezi acum vanturat prin mass media de tot felul de dive care vand cico detoxifiant). Acolo ai capitol clar despre alimentatia copiilor. Stiu ca orice ti-as spune despre carne, lactate (chiar si de capra) si otravuri albe: faina alba, zahar, sare, oua, lacatate etc – nu are aceeasi “putere” ca atunci cand vine de la un medic cu experienta personala si clinica. Daca vrei sa scapi de mirosul urat, lasa toate alimentele formatoare de aciditate si mareste cantitatea de fructe, ele sunt singurele care curata profund limfa. CArtea este si varianta e-book, deci iti vine pe mail. Dupa ce o citesti, hai sa mai povestim, impreuna ne descurcam mai bine, in viata nu exista profesor si elev, suntem toti elevi la Scoala Vietii.
Cu mult drag,
cristela
Nu o sa auzi nimic nou repetandu-ti ca ai un har aparte, cresti andrenalina-n om, ii dai incredere si o stare de bine teribila. Iar “putere” ta imi este SUFICIENTA- e sincera, experimentata si cultivata. Si stiu ca sunt multi Oamani ca tine, iar Oamenii ca voi ne ajuta pe noi, o alta majoritate in minoritate- sa ne “ridicam”.
Revin cu intrebarile anterioare:
1. Tocmai am descoperit pe interiorul preputului o linie ingusta(1mm), aproape circulara,rosie, vizibila in momentul decalotarii preputului( de mai mult de 1 luna nu l-am mai decalotat la baita). Nu e inflamat, nu-s bubite, nu-i rana!. De cam o saptamana spune”pipi” si fuge tipand prin casa cand vreau sa-l asez pe olita fata de care nu a avut niciodata aversiune. Ii distrag atentia , ii dau pantalonii jos si face pipi fara sa para ca l-ar deranja ceva.Am luat rivanol, am decongelat merisoare, am pus crema homeopata folosita in remedierea dermatitei( cu galbenele, arnica, echinaceea,hipericum, simphytum, vsselina)
2. Nu faina alba, zahar, sare iodata, oua. Nu mananca nimic ambalat ci biscuiti si placinte Cristela. Deloc paine, pentru ca am eliminat-o partial si noi- faceam in casa dar cu drojdie din comert pana te-am mai “aprofundat”, si cum am ratat spuma mustului pt a face maia, nu mai fac painea!
Am sa citesc cartea recomandata!
Iti multumesc si pentru implicare!
Draga mea Lia,
Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru schimbul de energii. Cu cat mai multi ne “vindecam”, cu atat mai rapida vindecarea colectiva, asa este.
1. Lasa-l si pe copilasul tau sa respire, zau. Daca si domnul doctor zice sa nu scormonim, tu ce cauti de faci descoperiri in interiorul preputului? 🙂 Normal ca fuge, nu de olita, ci de tine si ce ii faci cand sta pe olita! Intr-o nota serioasa acum, daca ai inca nelinisti, ia legatura cu domnul doctor, este foarte inimos si te va lamuri, linisti, imputernici.
2. Zici ca nu faina, ci biscuiti si placinte, am intels corect?
Cu mult drag,
cristela
si am in borcanele carbunevegetal made by Pascotescu( foarte amabil om). Indruma-ma cum sa i-l administrez micutului, te rog!
Draga Lia,
Stai, stai, stai mai usor putin cu administratul si mai mult cu intelesul a ce se intampla si cu eliminatul :).
Cu drag
Gata, m-am potolit, ii punem doar rivanol( ne distram ca si putulica bea apa).
In ceea ce priveste hrana baiatului, incerc sa fiu cat mai aproape de recomandarile tale.Cred , insa, ca nu i le administrez corect si ca mananca prea mult? jonglez cu cateva feluri de mancare acceptate( nu vrea “chestii” noi)Incerc sa comprim mai jos un meniu:
7,30- 8,00,doua inghitituri de Apa Vie( nu e incantat de gust),apoi 250 ml lapte capra /vegetal
9,00-fulgi ovaz/grau fierte in apa,cu miere,rareori cu seminte/dovleac copt/gem fara zahar.
– pana-n 100ml ceai
11,00 un fruct mare( 2 mere, 8 prune, 2 ciorcini struguri medii, etc)/rar:dovleac copt/placintuta
13,00 :
-paste integrale cu suc rosii facutde mine doar din leguma si sare neiodata, cu busuioc, putina ceapa si usturoi crude , ulei masline, “parmezanul vegetarienilor” sau
– mancarica cartofi cu pulpa soia/mazare/cartof copt cu ulei si usturoi. In care toc si patrunjel, o frunza de spanac, plus ciorba zarzavat/rosii ambele cu paste integrale sau quinoa
– ciorba fasole,
toate, intotdeauna, au putina ceapa cruda
de la 13,30/14,00 nani, uneori si 4 ore
18,30-19 rontaie un ardei/conopida/morcov plus
-supa zarzavat si cartofi copti cu ulei masline si putin usturoi;sau
-mancarelele de la pranz, sau
-quinoa cu dovlecel plus placintuta
plus, uneori, 100 ml compot fara zahar/50mlapa
iar o zi cu carne( ii dau 2, rar 3 zile) arata la fel cu cea de sus mai putin pranzul(peste la abur sau 2, 3 linguri de carne pui fiert sau la cuptor sau ciorba de pui(de casa)cu mamaliga
20,30-21,00 lapte, nani la cel tarziu 21,30, rareori 22,30.
Nu folosesc ulei in mancare decat dupa ce acestea se racesc. De doua ori/saptamana, inainte de laptele de dimineata- seminte chia. E un copil vesel, echilibrat, teribil de energic care nu prea plange
Simt ca-ti rapesc mult timp!
Multumiri, Cristela!
Draga mea,
Tot nu am intels ce inseamna placintuta, daca tu zici ca nu folosesti faina.
Meniul are foarte multe cereale si proteine de origine vegetala, foarte multa mancare gatita, inclusiv carne si prea putine fructe, cand ar trebui sa fie INVERS.
Citeste articolele despre soia si despre cereale, eu le-am actualizat
CIteste cartea pe care ti-am recomadat-o despre dieta copiilor.
Copiii mei mananca de doi ani asa:
1. Pana la pranz doar fructe: dimineata un suc de fructe, la 10 o gustare compusa din 2-3 feluri de fructe si uneori o mana de nuci crude
2. LA pranz mancare simpla, nu amestecuri si de cele mai multe ori un singur fel, gen cum am scris si in Simplu: un cartof copt, o supa crema de rosii sau linte, un pilaf de orez, de mei sau de quinoa, un avocado cu rondele de orez, pateu de susan cu rondele de orez sau de hrisca PLUS jumatate din mancare sunt legume crude: rosii, castraceti, ardei capia, gogosari, varza (nu toate la un loc, cate una).
3. Dupa amiaza mananca foarte multe fructe (peste 1kg fiecare). Dar nu amestecate ca facem in burta TROC si rezultatul e cel al vostru. Eu pun multe fructe pe un platou pe masa si ei isi iau cand au nevoie.
4. Uneori – daca vor saucer – mai mananca seara rondele de orez cu”ciocolata” facuta de mine sau cu branza de caju, sau cu pasta de susan, sau pudding de mei, orez cu lapte (din cartea Simplu) dar astea mai mult iarna.
Pe scurt: simplifica alimentatia, ai grija la combinatii ca e cam jale acum, scoate carnea, glutenul si lactatele pasteurizate, citeste ce ti-am dat si ai sa vezi imbunatatiri radicale.
SUcces!
Ce frumos meniu!
Mie imi plac foarte mult mancarurile simple (sunt considerata pretentiosa, ca tot aleg ce este prin farfurie). de mai bine de jumate de an am descoperit nautul si lintea. lintea imi place supa crema sau ca si mancarica cu legume, dar nautul nu pot sa-l ananc decat asa fiert, simplu, în apă fără sare. am încercat tot felul de combinații dar nici una nu îmi place ca și năutul doar fiert și fără nimic altceva (e așa bun, mi se pare că are gust de castane fierte…si castanele ne plac de numa). Hrisca am tot încercat să mâncăm dar încă nu am găsit modul prin care să nu simt că are gust de petrol.
Mulțumim pentru tot timpul pe care ni-l acorzi :*
Draga Diana, eu iti multumesc pentru comentariul tau cu care rezonez intru totul! De cand am renuntat la frica de carente si implicit la mancarurile concentrate (care sa aduca aport din toate, vezi si articolele Patate, mai simplu de atat nu se poate! precum si Dincolo de nectar de rubarba), am redescoperit ce gustoase sunt alimentele FARA adaosuri si FRA sa fie macelarite in combinatii fantasmagorice: cartoful copt sau fiert in coaja e teribil de dulce, lintea fiarta simplu, nautul, cum spui tu (desi mie imi place cu lamaie :)), avocado, susan cu lamaie, meiul fiert in supa, asta asa, ca a venit frigul si nu mai avem atat de multe fructe. Pentru ca asta vara a fost RAI pe pamant cu bateriile astea de lumina si viata, fructele!
Rubrica Meniul ilei va avea in curand alt aspectș va cuprinde actualizari cu experienta ultimilor 3 ani, despre cum era meniul si cum e acum si de ce. Asa cum am inceput sa actualizez multe dintre alrticolele vechi, fara sa sterg ce nu mai e valabil, ci adaugand observatiile mele.
Nici mie nu imi place hrisca, tocmai pentru acel gust, insa are un efect extraordinar de cranț adaugata in ciocolata sau marzipan.
CU toata dragostea,
cristela
iar kaki, o singura data pe zi, rareori de doua ori/la doua zile
Copilasul tau e constipat si pun pariu ca si voi. Uite inca un indiciu al cauzei halenei. Trebuie sa ai atatea scaune, cate mese principale. Cine are mai putin de doua scaune pe zi, e constipat.
Stii ce obiectiv ai: prin alimentatie naturala si simpla, minim doua scaune pe zi.
Cu drag
Placintuta- briosele cu dovleac a carei compozitie o pun in tava! Multumesc, ma apuc de treaba!
Draga Cristela,
Nu stiu sa-mi hranesc copilul! Mai nou, il infometez! Am scos laptele de dimineata si seara( si pe cel vegetal), fulgii de ovaz si graul. Ii dau apa de merisoare, apoi , la mai putin de 1 ora, fructe si, uneori, putina placinta dovleac( compozitia brioselor tale) sau tort din mei(pana-n 11,00).Cand nu fac placinta, primeste si pranzul” o ciorbita sau cartof copt. Intre 13-13.30 doarme cam 3,4 ore) apoi ii dau fructe, pe la 18,30 humus sau budinca mei. Iar pana la somnul de seara( ora21.00), vrea “papam” si nu stiu ce sa-i dai pt a nu face combinatii gresite. Astept cu nerabdare cartea recomandata, “e pe drum”, dar ma intreb daca-i voi putea aplica sfaturile. Nu pot”jongla” decat cu cateva retete ale tale- pustiul nu prea accepta noutati si ma uit neputincioasa…..la mine si la lista pe care incerc sa o fac pt la Plafar- nu stiu ce sa sriu pe ea! Am convingerea ca am sa reusesc , dar temeri mari in ceea cee priveste perioada de pana atunci!
Multumiri, sa ramai sanatoasa , creativa, puternica si “cu nervii tari” pentru cei ca mine
Am parcurs o buna parte din cartea dr.Soescu(implicit capito;ul recomandat). Rezultate: toata casa mananca doar fructe pana-n pranz, bebe are doua, trei(rareori) scaune pe zi, iar seara, inainte de culcare, cu cina servita, cere mancare. Si mananca, cantitativ, aproape la fel de mult ca si la masa precedenta. nu-mi dau seama unde gresesc!
Draga Lia, ce te face sa crezi ca gresesti? Care e nemultumirea si frica ta acum?
Ca-i incarc prea mult stomacul(in special, seara) si ca fac combinatii gresite! Imi cere mancare dupa ce-i servesc pranzul, respectiv cina, inainte de somn. Si nu e moft, pentru ca manaca! Si nu accepta ce a mancat deja(exceptie cartoful copt).La pranz “mai scap” pentru ca renunta in favoarea somnului, dar seara, nu! Seara cand, tinanad seama ca se trezeste intre17,00-18,00, nu stiu cum sa gestionez timpul pentru apa,fructe, ceva preparat, astfel incat sa respect si timpii de repaus intre ceea ce inghite! Plus”ceva-ul” pe care-l cere…Exemplu cina: dovlecel cu quinoa sau supa crema brocoli, la care se adauga un pumn de nuci sau un lapte sau dovleac copt!
Credeam ca la inceputul saptamanii viitoare o sa am si Simplu:)! A ajuns si in libariile din Bistrita insa, nu mai e pe stoc. M-am bucurat! Pt ca o vor aduce la un moment dat si, mai ales, pentru ca e o carte ceruta! Poate generatia copiilor nostrii nu va mai sta la cozi in farmacii!
Cristela,e un an si o luna de cand te-am gasit! Si daca pustiul meu e vioi, istet, vesel si sanatos, ti se datoreaza in buna parte. Nu stiu ce sa-ti spun decat banalul si Simplul “multumesc”!Si sa ai convingerea ca inca o energie pozitiva e trimisa catre tine si ai tai!
Sa ne ramai sanatoasa, puternica si sa primesti tot timpul din lume al celor care nu stiu sa-l aprecieze !
Draga mea Lia, multumesc pentru cuvintele atat de frumoase si pentru sprijin. Te rog sa te relaxezi, atunci cand esti stresat nu poti auzi vocea discreta a intuitiei materne. Ii poti da de mancare “la cerere”, nu cu orar cu ore fixe. E in regula si asa. Doar sa nu fie rontaieli toata ziua. Si lapte sper ca nu de vaca sau praf? Combinatiile pe care le descrii mai sus sunt in regula, poate nu as mai pune si nuci (mai ales seara).
Uite, iti recomand o carte minunata, cu capitol special despre alimentatia copiilor (pe care o poti primi rapid si in format pdf) scrisa de unul dintre mentorii mei, doamna Dr. Sorina Soescu. CArtea este aici, inclusiv format electronic: http://www.centrulnatura.ro/retete-in-dieta-de-detoxifiere/
Sanatatea copilasului tau ti se datoreaza TIE draga mea, tu esti puternica, inteleapta si increzatoare si asta l-a ajutat pe el. Nu e important cine furnizeaza informatia, ci cine o preia si ce face cu ea.
Cu toata dragostea
Iarta-mi repetarea mesajului, nu am fost atenta si am crezut ca precedentul nu s-a trimis!
Dar am inteles ceea ce mi-ai transmis prin lipsa mesajului tau, asa cum faci tu cand nu0ti pierzi timpul repetand informatia :)!
Draga Lia, nu stiu la ce te referi :). Eu raspund atunci cand am posibilitatea, in rest, neraspunsul meu nu inseamna nimic altceva. Cu mult drag