“Nu inteleg, ce se intampla in Romania, de ce se pun diagnostice care suna atat de dramatic? Sosesc aici sute de pacienti din Romania si toti sunt … daramati”, m-a intrebat tulburata secretara unui Prof. Univ. Dr. Docent si director al uneia dintre cele mai mari clinici private din Austria, unde 80% dintre pacienti sunt din Romania si vin deja imbolnaviti de … spaima la auzul diagnosticelor bombastice.
E “boala” veche asta cu bagatul in sperieti, la noi. Imi mai amintesc ca acu’ vreo 15 ani am ragusit si nu-mi mai trecea. M-am dus la medic, c-aveam nevoie rapid de voce pentru serviciu. Diagnosticul: chisturi pe corzile vocale. “Un fel de tumori, daca vreti. Nu-i de joaca cu tumorile, stiti …”, a concluzionat grav medicul. Prin generozitatea angajatorului meu si datorita rolului pe care il aveam in corporatie, am avut avantajul sa ajung de urgenta, cu primul avion la Londra, toata in lacrimi si suspine. Am lasat acasa doi parinti disperati, cu inima pe jar.
Acolo medicul, un gentleman de vreo 70 de ani, a ras ingaduitor si plin de compasiune si-a zis: “Este o banalitate ce aveti, e aidoma unor bataturi in talpa!”. Mi-a recomandat sa umidific aerul, sa ma hidratez si sa respect o anumita disciplina atunci cand trebuie sa vorbesc mult in public si sa stau linistita. Cu alte cuvinte n-aveam nimic. Ei bine, simplul fapt ca m-a asigurat ca nu mor, m-a vindecat spontan! 🙂 Am dat acest exemplu ca sa demonstrez inca o data puterea cuvintelor si a gandurilor: ele pot crea sau pot ucide.
E decisiv modul in care o autoritate medicala ii comunica unui parinte ceva, orice, in legatura cu starea de sanatate a copilului. Ca parinti suntem de-a dreptul inspaimantati, ne simtim nesiguri si confuzi cand avem de-a face cu o exprimarea tehnica alambicata, parca intentionat facuta asa, ca sa ne tina “mici”, umili, sa ne spulbere orice idee cum ca intelegerea organismului uman ar fi putea fi simpla sau pentru fitecine.
Mesajele pe care le primesc de la parinti despre fimoza, sunt mai toate contaminate de spaima si/sau confuzie. Dupa cinci sapte ani (in 2017) de interactiune cu comunitatea de parinti am ajuns la concluzia ca si fimoza a devenit o afectiune dramatica si “trebuie neaparat” rezolvata chirurgical (cum se intampla si cu amigdalele, polipii, nasterile prin cezariana etc) sau manual, ca doar nu-i mare lucru, tragi odata si gata!
Sa stiti, dragii mei cititori si colegi de parinteala ca doar daca intelegem “Ce se intampla?” putem fi linistiti ca am si ales corect in privinta lui “Ce e de facut?”. In interviul de azi Dr. Adrian Surd raspunde intrebarilor noastre in calitate de medic specialist Chirurgie Pediatrica. Bursier si absolvent al Universitatii de Medicina din Cluj-Nacopca, din dragoste pentru copii, a ales ca dupa examenul de rezidentiat sa faca inca 6 ani de specializare in chirurgie pediatrica. La spital il gasiti doar pentru garzi, in rest profeseaza in sistemul privat. Cand a devenit parinte, a hotarat ca trebuie sa ajute si alti parinti care nu au de unde sa cunoasca unele lucruri si uneori, mai grav, sunt sfatuiti gresit chiar de catre medici. Asa a lansat siteul www.chirurgpediatrucluj.ro, unde scrie cu onestitate, rigoare si cu exemple din practica tarilor civilizate, articole de specialitate si unde raspunde intrebarilor de la parinti.
Dr. Surd este principial, sensibil si curajos. A refuzat oferte de lucru ca specialist in strainatate si a ramas langa familie si langa cele doua fetite, Ioana (3 ani) si Jessica (14 ani). Motivatiile actiunilor si scrierilor sale sunt dragostea pentru copii si pretuirea familiei – pe frecventa asta am vibrat de la primele schimburi de mesaje in care am discutat despre mame disperate cu copilasi traumatizati si supusi unor manevre sau interventii care nu isi au rostul; am discutat adica despre chirurgia comerciala si lipsa de umanitate.
In acest interviu insa i-am propus domnului doctor sa transmitem impreuna parintilor un mesaj diferit: simplu, clar si mai ales imputernicitor. Interviul e lung, direct proportional cu confuzia, panica si suferinta indusa de informatiile contradictorii.
Nu lăsați pe NIMENI care vine dintr-un context de frică sau de doctrină separtistă (adică se crede mai cu moț, indiferent în ce domeniu) să vă influențeze alegerile de viață! Nu lăsați pe NIMENI, pe ABSOLUT NIMENI să se atingă de ”fimoza” copilului, până nu citiți acest articol, scris de Stan Pățitul, cu sprijinul scumpului domn doctor.
1. In primii ani de viata, mamele de baieti aud: “S-a nascut cu fimoza!”, “Are fimoza!”. Cand esti mama pentru prima oara sau mama de baiat pentru prima oara si nici nu te-ai dezmeticit bine pe unde sa o apuci intr-ale maternitatii, vestea vine ca un traznet – iti dai seama doar din tonul si mimica fetei medicului ca e ceva “grav” (dintre mamele care imi scriu pe tema asta, multe se raporteaza la fimoza ca la “un ghinion”, o “nenorocire”, “o nedreptate”. Nici eu n-am fost altfel la vremea mea, sa stiti.).
La ce sa ne gandim cand auzim “Copilul are fimoza”? Si cum sa ne comportam in fata acestei vesti?
Sunt constient ca marea majoritate a parintilor se panicheaza la auzul acestui diagnostic. In nici un caz nu trebuie sa se panicheze pentru ca in primii ani de viata fimoza reprezinta o stare fiziologica, absolut normala. Parintii trebuie pur si simplu sa ignore acest diagnostic si sa fie constienti ca fimoza fiziologica prezenta la nastere si in copilarie nu necesita niciun tratament.
2. Discutand cu mamele de baieti, imi pare ca avem de-a face cu o “epidemie” de fimoza asupra careia “trebuie” intervenit. Putem pune la indoiala acest diagnostic si recomandarea imperioasa de a interveni asupra lui?
Va dau dreptate. Exista o adevarata epidemie de asa zise “fimoze”, ceea ce pentru mine este revoltator. Ar insemna ca marea majoritate a baieteilor se nasc bolnavi, desi nu este asa. Din pacate a devenit o “moda” printre pediatri si medici de familie in a formula acest diagnostic. Un parinte al carui baietel nu a fost decalotat de catre nimeni, care nu a avut inflamatii locale (balanite) si caruia i se spune la nastere sau dupa un an, doi , trei ca baietelul are fimoza, trebuie sa constientizeze ca baietelul sau este normal si ca diagnosticul este de fimoza fiziologica, o stare normala asa cum am mentionat mai sus. Trebuie sa fim constienti ca decalotarea este necesara actului sexual, lucru nefiresc in copilarie.
3. Cum sa ne dam seama ca avem de-a face cu o fimoza autentica?
Fimoza autentica este prezenta mai ales la adulti si este datorata infectiilor repetate sau traumelor. La copii apare atunci cand un copil a fost decalotat in mod repetat la o varsta frageda. Aceste decalotari repetate duc la microfisuri (leziuni tegumentare ce se vindeca lasand in urma cicatrici). Aceste cicatrici contin tesut fibros, inelastic si vor impiedica decalotarea ulterioara. Am avut de a face cu sute de astfel de cazuri. In plus decalotarea prematura face ca glandul sa vina in contact cu germenii din scutec (mai ales flora intestinala), favorizand infectiile locale (balanite , balanopostite), care – la randul lor – se vindeca lasand cicatrici si astfel se creeaza un cerc vicios. Cu alte cuvinte daca am avut un baietel care a fost decalotat prea devreme iar dupa o perioada de timp (sapatamani, luni, ani) decalotarea devine imposibila, nu se mai poate vizualiza glandul, copilul este reticent, orice tentativa de decalotare este dureroasa, atunci avem de a face cu adevarata fimoza. Aceste traume sunt mai ales consecinta recomandarilor si manevrelor gresite ale cadrelor medicale.
4. Atunci cand este cu adevarat necesara interventia, ce alegem: decalotarea si circumcizia?
Decalotarea manuala de catre parinte sau de catre cadru medical este intotdeauna de evitat. Aceste manevre duc de cele mai multe ori la fimoza cicatriciala pentru care uneori este necesara chiar circumcizia.
Decalotarea presupune doar incizia inelului preputial care stranguleaza glandul si sutura cu 4-6 fire resorbabile a inciziei facute. Procedura se numeste debridare dorsala.
Circumcizia in schimb reprezinta rezectia intregului preput, glandul fiind in permanenta expus. Desi se face mai frecvent la cerere din motive religioase, exista insa cazuri cand – asa cum am explicat deja – este necesara la baieteii la care cicatricile provocate de decalotare manuala cuprind aproape tot preputul si respectivul tesut este cicatricial, inelastic si fara sensibilitate.
5. Cum sa identificam “falsele recomandari” pentru interventie?
Decalotarea sau circumcizia se fac atunci cand intr-adevar din cauza cicatricilor nu mai sunt sanse de decalotare spontana. Parintii ai caror baietei nu au fost niciodata “controlati” si carora li se pomeneste de interventie, trebuie sa fie reticenti.
9. De unde considerati ca apare aceasta impulsionare din ce in ce mai frecventa catre interventie asupra fimozei fiziologice? Cine are intr-adevar competenta de a face aceasta recomandare: neonatologul, ginecologul, pediatrul, medicul de familie, chirurgul pediatru?
Toate acestea incep de pe bancile facultatii: inca din studentie, tinerii sunt invatati ca baieteii au nevoie de decalotare de la nastere. Uneori nu sunt invatati deloc. Vina pentru aceste false recomandari apartine medicilor mai in varsta, in general. Acestia refuza sa accepte realitatea si sa se documenteze pe baza ultimelor studii. Drept urmare ii invata si pe cei tineri sa faca aceleasi lucruri gresite.
Responsabilitatea erorilor de abordare apartine in primul rand medicilor de familie, pediatrilor si chirurgilor pediatri. Ei le spun parintilor ca “acolo trebuie curatat”, pentru ca se aduna “mizerie”. Dar tocmai acea “mizerie” (colectii de smegma, celule sterile descuamate) ajuta in timp la desprinderea mucoasei de gland. Ea poate deveni “mizerie” tocmai atunci cand se face desprinderea fortata si se inoculeaza germeni. De aceea este imperios necesar sa nu fortam decalotarea.
Medicii de familie sau pediatrii incep uneori decalotarea fara a cere acordul parintilor. Dupa cateva vizite – cele mai multe contra cost – realizeaza ca nu mai pot efectua decalotarea sau ca micutul striga si este reticent (oare de ce?) si atunci il trimit la chirurg. Chirurgul la randul sau este multumit ca a mai “pescuit” un pacient si il opereaza degraba. Este o treaba specific balcanica si care perpetueaza un obicei nesanatos.
6. Poate fimoza sa apara la orice varsta?
Da, fimoza poate sa apara la orice varsta. In mod normal adevarata fimoza apare doar la adulti, dar din pacate la noi in tara, datorita acestor recomandari aberante despre care am povestit deja, apare si la copii.
7. Exista modalitati de preventie a aparitiei fimozei?
Singura modalitate de preventie este evitarea decalotarilor, pentru ca natura isi face singura treaba pana la pubertate. Asa cum am spus, decalotarile premature repetate, care favorizeaza si aparitia infectiilor locale, duc la fimoza cicatriciala.
8. Ce inseamna balanopostita?
Blanopostita apare exclusiv la baieteii decalotati prematur si reprezinta inflamatia glandului si a preputului si care uneori afecteaza intreg penisul. Este datorata in marea majoritate a cazurilor inocularii germenilor din scutec in santul balanic.
7. Ce inseamna hipospadias?
Hipospadiasul reprezinta deschiderea orificiului urinar (meatul) pe fata ventrala (anterioara) a penisului. In cazul hipospadiasului orificiul urinar poate fi situat fie pe scrot, fie pe penis, fie la baza glandului. In acest caz nu se pune problema fimozei, glandul fiind la vedere si preputul aglomerat pe fata posterioara.
10. Este igiena o cale ferma pentru a evita neplacerile atribuite fimozei?
Igiena nu are nimic de-a face cu fimoza. Trebuie facuta igiena tegumentului si atat, fara a trage de preput. Majoritatea cred ca facand igiena prin decalotare au facut bine, fara sa realizeze ca de fapt au favorizat patrunderea germenilor acolo. Preputul la un baietel la care nu s-au facut manevre, functioneaza ca un sfincter: se relaxeaza in timpul mictiunii (urinarii) si se contracta in rest. Daca aceste tesut este rupt prin decalotari fortate, evident ca nu mai functioneaza. Ca si cum ar trebui sa rupem himenul fetilor pentru a le toaleta, este absurd!
11. Care sunt principalele sfaturi in rezumat, pe care le dati parintilor de baieti in ceea ce priveste igiena si intretinerea organului genital?
Principalul sfat, daca baieteii nu au alte afectiuni (hipospadias, epispadias etc), este sa nu umble nimeni cu nimic la organul genital! Copilul se va autoexplora, iar natura + secretia hormonala din preajma pubertatii isi vor face treaba la momentul oportun, in mod natural, spontan.
Intrebari suplimentare de la parinti
1. Decalotare partiala. La sfatul medicului pediatru l-am decalotat partial pe fiul nostru care are 1 an. Medicul chirurg ne-a spus ca daca nu reusim decalotare totala pana la 1 an, sa mergem la el. Ce pot face acum, in acest stadiu? Ma pot opri din decalotare si poate – in acest caz – sa fie afectat copilul? Multumesc din suflet pt initiativa de a ne lumina.
Din pacate aceasta decalotare prematura produce leziuni. E greu de anticipat daca evolutia va fi spre stenoza punctiforma a orificiului. Daca baietelul suporta decalotarea si nu e reticent, continuati fara sa fortati si dezlipiti incet acolo unde mucoasa e lipita de gland.
2. Decalotarea si infectia urinara. La fiecare vizita la medicul pediatru sau la medicul de familie, mi se spune din nou despre decalotare. Fiul meu abia a implinit 1 an si mi se vorbeste de operatie. Atunci cand vomita, medicul il examineaza si enumera posibilele cauze, printre care si infectia urinara … din cauza ca nu am decalotat: “Aaa, ia uite, mamica nu trage deloc … Eh, lasa ca o vedem noi cu baiatul la chirurg!”
Infectia urinara nu are niciodata legtura cu fimoza. La baietei e rara si apare mai degraba cand sunt asociate malformatii de rinichi, uretere, vezica. Ca nu l-ati decalotat este de fapt un avantaj.
3. Secretii. Fiul nostru nu este decalotat. Am observat cum uneori apar pete albe sub piele ce par a fi secreții, dar am observat după un timp, că dispar. Este in regula?
Este absolut in regula. Este smegma care ajuta la decalotarea naturala si care se elimina treptat.
Am un baietel de 3 ani si 3 luni. Nu am decalotat si in afara de igiena, nu am intervenit cu nimic. De vreo doua luni am observat ca sub preput s-au acumulat secretii, zic eu, deocamdata nu am fost la medic. Ce sa fac?
Sa il lasati sa creasca frumos. Acele secretii sunt colectii de celule epiteliale descuamate (smegma) care contribuie la decalotarea naturala.
Baietelului meu de 4 ani, nedecalotat, i s-a strans smegma sub preput de-a lungul timpului. Intr-o dimineata s-a trezit cu durere si penisul inflamat. Diagnostic: balanopostita si decalotare de urgenta. Nu am fost de acord. In cateva zile i-a trecut inflamatia si s-a eliminat toata smegma. Mai este necesara decalotarea? E normal ca la 4 ani sa nu i se decaloteze absolut deloc?
Mi-e dificil sa cred ca nu a umblat niciodata nimeni acolo. Daca are tesut cicatricial, atunci trebuie urmarit. Ramane de vazut daca acele infectii se repeta sau nu. Doar jumatate din baieteii cu varsta pana la 6 ani se decaloteaza complet.
4. Fimoza sau hipospadias? Baiatul meu de 5 ani are fimoza, iar glandul este spre varf usor curbat in jos. Ar trebui actionat chirurgical la aceasta varsta pentru rezolvarea fimozei si a curburii penisului? Copilul urineaza normal si nu a avut pana acum nici o problema. La 4 ani am fost la consult de specialitate. Medicul nu a putut spune daca este vorba doar de fimoza sau are si o forma usoara de hipospadias. A spus ca trebuie operat si doar atunci va vedea exact despre ce e vorba.
Faptul ca nu se vede glandul, exclude oarecum diagnsoticul de hipospadias. Daca are cicatrici trebuie sa va ganditi si la posibilitatea unei interventii, nu de urgenta, dar in timp. Curbura se datoreaza unei palmuri peno-scrotale probabil (un pliu cutanat care il trage in jos si pentru care exista o procedura).
5. Este nevoie de interventie chirurgicala in hipospadias? Baietelul meu s-a nascut cu hipospadias grad 1. Urmare a acestei malformatii, este deja decalotat. Toate recomandarile pediatrilor au fost de a interveni chirurgical pentru a “repara” si a reconstrui canalul uretral. Am citit aproape tot ce am gasit pe acest subiect, am consultat trei chirurgi pediatri, si doar unul singur a fost cat de cat de acord cu decizia noastra de a nu-l opera. Analizand experientele altor copii, la care o operatie care s-a transformat in alte 4-6, fistule si probleme pe parcursul internarii, precum si anestezia generala care ar fi intervenit la varsta mai mica de 18 luni, am refuzat. Acum are 2 ani, penisul drept, urineaza normal, din picioare, fara sa se ude, modificarile fata de un penis normal sunt foarte mici, ceea ce ma face sa cred ca mai mult am gresi incercand sa corectam aceasta malformatie. Pe tot parcursul vietii l-am urmarit la urinare si niciodata nu am observat sa fie vreo anormalitate. Aspectul fizic nu mi se pare unul ciudat, asa incat sa il afecteze in viata sa adulta. As vrea sa mai cer o parere si de la domnul dr. chirurg cu privire la acest aspect, in masura in care se poate. Multumesc.
Hipospadiasul se opereaza peste tot in lume de la varsta de 6 luni. Esecurile la noi sunt datorate lipsurilor materiale, tehnice si a chirurgilor axati doar pe hipospadias. In Romania e dificil.
Daca nu exista distanta mare intre orificiul hipospad si varful penisului, iar jetul urinar este paralel cu penisul, nu perpendicular, atunci sa zicem ca se poate lasa asa – cu un pic de reticenta. In functie de gradul hipospadiasului, penisul poate fi incurbat ventral, orificiul urinar (meatul) situat mai jos, nu la varful penisului si uneori ingust (stenoza de meat urinar), ceea ce duce sau poate avea ca urmare refluxul urinei in vezica si ureter, in consecinta disconfort psihic si probleme de fertilitate pe cale naturala.
6. Inflamatii dupa decalotare. Cum pot reduce inflamatia preputului unui bebe de 6 saptamani? In urma cu 2 zile dintr-un exces de zel pediatra a tras de el. Multumesc.
Comprese cu Rivanol, atat la varsta asta. Asta datorita a ceea ce am spus mai sus.
***
Acest interviu a fost pentru mine un exercitiu recunostinta: pentru copiii mei puternici si generosi = profesorii mei, pentru Dr. Adrian Surd, pentru voi ca l-ati citit si l-ati transmis mai departe, pentru Dumnezeu ca mi-a scos in cale ghizi si ca mi-a dat sansa rascumpararii vremurilor de slabiciune si nestiinta.
E valoros conținutul lui, desigur, dar morala îmi pare mai valoroasă pentru vremurile pe care le traim. Găsim din ce în ce mai greu medici neorgolioși, care sa puna ființa umană și inima ei pe primul loc, să îi atingă corpul cu evlavie, să îi vorbească sufletului cu blândețe și răbdare, să se adreseze minții împuternicitor. Ei există însă și sunt binecuvântări. Dar asta nu datorita școlii moderne de medicină, ci in ciuda ei.
Cu iubire si recunoștință pentru curajul și umanitatea lor, semnez 
Iti multumesc pentru articol! M-am stresat o vreme legat de acest aspect. Cu respect si pretuire pentru munca ta, te imbratiseaza o mami de 2 baieti si o fetita.
Draga Olimpia, multumiri voua si domnului doctor! Si ingerilor nostri de copiii care ne invata si ne iarta mult mai usor decat ii iertam noi pe ei… Cu drag, somn usor.
Bună. .mă bucur din suflet de acest articol…..sunt o mămică de tripleti ( 3 băieței ).de 10 luni.și asta a fost mereu o neliniște pt mine…. dar citind articolul m-am liniștit ?pupici cu drag
Mulțumim frumos pentru acest articol minunat!
Dumnezeu sa ne ajute pe toți părinții sa luam cele mai bune decizii pentru copilașii noștri!
Te pupam Cristela si te îmbrățișăm cu mult drag de la distanță!
Draga Claudia, multumesc pentru mesaj. Sunt fericita cand blogul este locul unde sufletele noastre se intalnesc, spre stralucirea si nemurirea stelutelor din ochii copiilor nostri. CU mult drag,
cristela
Multumesc din suflet Cristela.Articolul este dovada ca feelingul de mama nu m-a inselat si nu trebuia sa-l decalotez. Dar, din pacate, din lipsa informatiei si “asaltata” din toate partile am.inceput decalotarea.
Draga Roxana,
Viata este o sala de curs. Fiecare experienta este o lectie. Important este ca sufletul nostru, nemuritor, sa nu uite sa invete lectiile sale din fiecare experienta. Cu multa dragoste,
cristela
Draga mea,
Multumesc pentru articol si sper sa il vada cat mai multi parinti!
Am ales, acum mai multi ani, sa ignor indicatiile pediatrului si ale chirurgului care imi spuneau ca copilul are fimoza cicatriciala si ca trebuie facuta circumcizie!
Logica si simtul meu de mama mi-au spus ca nu poate fi nicio cicatrice unde nu s-a umblat si ca daca va alege vreodata sa se circumcida trebuie sa fie alegerea lui, nu a mea.
Si am stat, si am stat, uneori cu frica in san, ca nu fac bine… si copilul meu a crescut, fara infectii si fara probleme, si a intrat la pubertate si “problema”, defectul de care se legau toti medicii, s-a rezolvat de la sine, natural.
In timpul asta am auzit ca “va face infectii”, “nu ii va creste penisul”, “va face infectii urinare”, “circumcizia e buna ca e mai igienica” etc. etc. etc.
Timide, unele informatii de pe net, ma incurajau sa il las in pace, sa creasca. Insa as fi avut nevoie de o incurajare din partea unui medic, care sa imi spuna: “Femeie, lasa copilul in pace sa creasca, ca e normal ce i se intampla”.
Asa ca multumesc dlui Dr. Surd ca macar acum am primit confirmarea ca instinctul meu a fost bun.
Si sper ca multe mamici sa fie ferite de acest cosmar.
Draga mea Simona,
Multumim pentru comentariul tau care ne da si mai multa imputernicire. Este extraordinar. Felicitari ca ai reusit sa auzi si sa urmezi vocea intuitiei! Domnul doctor este cu adevarat special. M-am bucurat ca mi-a fost trimis! Cu mult drag,
cristela
Buna ziua,
In legatura cu articolul,am mers la dl doctor acum 3 ani si ne-a spus ca fara operatie nu scapa copilul fiindca i s-au produs cicatrici.Insa macar am aflat de la el de unguentul dermovate care e de 2 feluri si am incercat cu el in perioade mai lungi cu pauze.Pot spune ca n-as fi crezut ca cu acest unguent copilul va scapa.multi pot folosi unguentul si scapa de fimoza sau mai bine zis ” falsa fimoza” .o zi buna
Buna ziua.baiatul meu la 1 an lam dus la medic sa il decaloteze.dupa un timp nu a vrut sa ma mai lase baiatul sa ii decalotez penisul.acum sa inchis la loc .ce trebuie sa fac.sa il din nou la medic sau sa il las in pace sau sa il fortez sa se decaloteze.acum baiatul are 3 ani.va multumesc
Buna ziua Danq, multumesc pentru comentariu. Aveti un copil destept cu un organism destept, care deja v-a aratat ce aveti de facut.
Dar despre coalescenta labiilor mici la fetite nu ne poate spune nimic dl doctor??? am nevoie de ajutor pt fetita mea!!!
Draga Oana, mai intai buna dimineata. Apoi multumesc pentru mesaj. Apoi te rog citeste pe site-ul domnului doctor articolul despre coalescenta labiilor. Si apoi din nou, multumesc. cristela
PS: genul acesta de articole nu se scriu “la minut”, nici cu “copy-paste”, nici reproduceri papagalicesti. Mai intai eu trebuie sa ma documentez, sa inteleg si sa studiez, apoi sa imi clarific toate nedumeririle si aspectele despre care scriu. Asta presupune ca am nevoie de disponibilitatea unuei specialist cu experienta clinica si care sa imi lamureasca aceste aspecte. Daca mie nu-mi e clar, cum sa va fie voua din ceea ce am scris? Apoi e nevoie sa reformulez pe intelesul oricui etc, etc. Asadar multumesc pentru intelegerea ca pe acest site lucrurile serioase nu se fac tac-pac, ca alimentele industrializate. Cu drag
Am un baietel de 8 luni iar de cand l’am nascut medicul de familie mi’a spus sa’i incerc decalotarea de “cateva ori pe zi”… Fiind la inceput si habar nu aveam am incercat dar doar dimineata si seara… Cu timpul am citit in mai multe locuri ca nu este buna de la varste fragede. Acum nu are nimic totul este bine nu inflamat nu secretii… Dar ce sa fac sa’l las sa se decaloteze natural sau sa’l “ajut” eu. Mentionez ca de la 4 luni nu l’am mai ajutat.
Draga Daniela, mai intai buna dimineata. Apoi multumesc pentru intrebare. Apoi eu cred ca daca citesti atent articolul, deja ai raspunsul acolo: sub nicio forma nu se intervine! Iar la final iti spun din nou multumesc pentru rabdarea si atentia cu care vei citi din nou si inchei si cu la revedere. Ca asa se cade, nu? 🙂 Cu mult drag, cristela
Buna dimineata, draga Cristela,
Pentru mine ai devenit ca o carte a puterii pe care o deschid de fiecare data cand am indoieli sau am nevoie de sfaturi in meseria de mamica de pusti de 9 luni. Cu tine am avut curaj sa nu il vaccinez si sa il cresc natural, fara panica si cu incredere in Dumnezeu.
Iti multumesc din tot sufletul meu de mamica!
Draga mea Laura, buna dimineata si multumesc pentru cuvintele frumoase. Adevarat ca impreuna crestem mai robust, ne dezvoltam mai in siguranta. Eu iti propun ca, pe langa vizitele pe blog, pentru care sunt recunoscatoare, sa mai faci ceva la vreme de indoiala. Sa iti amintesti ca frica si indoiala vin de la minte, nu de la inima. Mintea, face ce ii spune numele: MINTE. E prietena cu ego-ul, care la randul lui e manipulator si fricos. Dumnezeu vorbeste inimii. Acolo e vocea intuitiei. Uneori n-o mai auzim de zgomotul din minte. Asculta-ti inima, ea e legatura cu sufletul nostru nemuritor. Mintea face tot posibilul sa isi mentina controlul, dar ea face parte doar dintr-o existenta fizica trecatoare. Cu multa iubire,
cristela
Buna Cristela.Amdat intamplator de blogul tau,citind despre sarea iodata,am probleme cu tiroida..Am citit,din curiozitate,aceste informatii,desi nu am copii,numai nepotei.Mi-a placut foarte mult ce am citit si cum ai raspuns de fiecare data…Ai acelasi tipar verbal ca si mine si mai ales credinta in Dumnezeu.Mi-a placut ce ai spus in leagtura cu Mintea si cu inima…mare adevar! Exact asa gandesc si eu,cu inima,mai ales cand este vorba despre sanatate.Dumnezeu ne vindeca de toate,pentru ca El este singurul care stie ca fiecare mic organ este f important si daca El ne-a construit asa,stie El de ce.Stiinta,cateodata,nu face decat sa ne ia mintile,sa nu mai avem incredere in El si sa ne gandim numai la rau sau sa ne luam dupa altii,indiferent daca sunt doctori sau rude.Daca sora mea se lua dupa medici(3),nepotica mea nu se mai nastea si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca ne-a dat-o sanatoasa.Ea este miracolul rugaciunilor noastre si mai ales a incredeii in El ca se va naste sanatoasa.Iti doresc viata lunga sa ne poi lumina cu gandurile tale bune si cu informatiile pe care le detii.Mult succes in viata si numai bine.Desi nu te cunosc,te imbratisez virtual cu mult drag.
D-ne ajuta ca toate mamele sa aiba intuita ta si sa se roage cu incredere lui Dumnezeu,caci doar El ne poate lumina sau face miracole,pentru ca la El ne vom intoarce toti in cele din urma.Totul depinde numai de noi ce cale alegem in tot ceea ce intreprindem in viata.
P.S.: Daca voi avea o fetita,ii voi da numele tau care este f frumos si care are numele lui Isus in el si o arte din numele meu:).Esti o inspiratie pentru multi.
Pupici
Draga Ella,
Multumesc pentru crampeiele de suflet pe care mi le-ai daruit. Astept sa ma anunti cand numele meu va fi preluat de fetita ta si iti doresc ca multa fericire!
Cu dragoste,
cristela
Iti multumesc foarte mult pentru articol, Cristela! Dl. doctor mi-a mai luat o piatra de pe inima. Macar acum stiu ca nu am facut o greseala ca am asteptat 5 ani si nu m-am grabit sa-l operez. Vom vedea cum procedam in continuare. Pacat ca nu suntem din Cluj.
Cu recunostinta,
Mirela
Draga Mirela,
Multumesc pentru comentariu si aprecieri. Graba strica treaba. IAr frica strica tot, mai ales sanatatea :). Nu e pacat nimic, nici macar ca nu sunteti din Cluj. Totul in viata este facut cu un singur scop: sa ne ajute sa evoluam. Poate tocmai faptul ca nu sunteti din Cluj sa te impulsioneze sa ajungeti – daca va fi nevoie – si sa ajuti sufletul tau sa mai creasca o treapta, invatand lectia ca TOTUL e cu putinta (daca vrem) si ca NIMIC nu e “pacat” :). Cu mare drag,
Un articol minunat! Iti multumesc mult Cristela si domnului dr Surd pentru aceste informatii nepretuite. Noi locuim in Cehia si aici acest diagnostica este pus foarte frecvent fara motiv. Noi am decis sa zicem NU pentru ca baietelul nostru se simte perfect(niciodata nu am intervenit) si nu am vazut necesitatea unei interventii chirurgicale fara motiv. Acum cititind aceste informatii sunt mai linistita ca am luat o decizie buna.
Multumesc mult!
Draga Raluca, multumesc si eu pentru comentariu si pentru impartasirea experientei voastre. Sunt fericita ca ai primit o re-confirmare linistitoare prin acest articol. Cu mult drag
PS: in cate colturi ale lumii suntem raspanditi si noi, romanii…
Buna dimineata! … si multumim pentru articol….l-am citit cu sufletul la gura. noi l-am decalotat usor pe copil la baita la sfatul medicului, niciodata nu am fortat…desi tot citisem la momentul acela nu am luat se pare decizia cea mai buna. acum are 5 ani si de vreo 1 an nu am mai umblat deloc…
….toata viata invatam si la urmatorul copilas voi sti ce avem de facut.
Multumim Cristela…..si o toamna cat mai frumoasa! pupici apasati 🙂
Draga Diana,
Multumesc pentru impartasirea experientei voastre. Blandetea cu care ati efectuat manevrele, pare ca v-a salvat de la neplaceri. Lasati-l linistit. Asa este, si eu invat continuu, cel mai bine IMPREUNA cu voi! Sa dea Dumnezeu sa fie o toamna insorita, energia Soarelui este singura care ma ajuta sa trec cu bine peste toamna :). Va imbratisez cu Soare, deci! 🙂
Recomand circumcizia,baiatul meu are 10 ani si i-a fost recomandata la 3 ani in America.Va spun cu cea mai mare sinceritate ca e cea mai buna alegere din toate punctele de vedere si igienic si de dezvoltare.Ar trebuii sa se introduca si la noi circumcizia din prima zi de nastere fara anestezie si vindecare foarte rapida.Se evita o sumedenie de probleme.Cred ca Dumnezeu a vrut asa este scris si in Scriptura ca baietii sa fie increstati in semnul credintei.
Draga Olimpia, multumim pentru comentariu si impartasirea experientei tale. Fiecare comentariu este util. Sa nu cadem insa in robia fricii indusa de dogma si sa uitam ca Dumnezeu nu este altceva decat IUBIRE. Ceea ce alegem in viata e important sa alegem din IUBIRE, NU DIN FRICA. Experienta personala mi-a demonstrat ca CREDINTA inseamna altceva decat supunerea din frica la dogme, obiceiuri si traditii. Si ca viata ne va testa credinta in domenii, sub forme si in momente in care nici nu ne trec prin cap – iar noi vom esua lamentabil de cele mai multe ori, asa credinciosi cum ne auto-declaram. Cu multa caldura, cristela
Sunt atat de frumoase comentariile dvs, draga Cristela, caci nu ma pot abtine sa nu le citesc pe toate, unul dupa altul, chiar si fara a mai citi mesajul la care raspundeti. Multumim din suflet! Cosmina
Draga Cosmina, va multumesc. De fapt, cred ca nu sunt ale mele, doar vin prin mine … 🙂 Imbratisari calde intr-o zi rece.
Buna dimineata, draga Cristela ?! Multumim pentru eforturile tale continue de a ne informa! Desi eu am o fetita, imi prinde bine informatia pentru ca am in jur mame de baieti si sigur va fi de folos. Sa ai o zi minunata! Spor la scris!
Multumesc pentru sprijinul de a transmite informatia, draga Andreea. Imbratisari tuturor, cu mult Soare! 🙂
Buna, draga mea Cristela. La prima vizita acasa a pediatrei,cand puiul meu avea cateva zile, l-a examinat, si-a suflecat manecile si s-a apucat sa imi arate cum se face. Baiatul meu s-a trezit din somn si a inceput sa tipe. Apoi i-am spus doamnei ca am inteles, asa o sa facem, voiam doar sa se opreasca. Bineinteles ca nu am facut niciodata asa ceva, si mie mi-a spus voce. Aceeasi pediatra mi-a recomamndat calduros camd puiul avea 3 luni si jumatate sa ii dau oua si carne pentru ca “e mare copilul si laptele tau nu ii ajunge” (ha ha) Multumesc pentru articol, il astept de cand ai postat ca il pregatesti. Si pentru mine este o mangaiere sa stiu ca am facut si lucruri bune si sa mai sterg din regrete
Draga Gabi,
Multumim, asa cum am citit, nu cu rea intentie, ci cu nestiinta sau cu credinta ca ceea ce au invatat in facultate e chiar adevarat, in acest fel actioneaza si dragii de pediatri. Modernizarea scolii si a gandirii medicale ar trebui sa fie prioritate de rang zero la nivel mondial … Important e ca TU stii acum ca TU stii mai bine. Si ca te-ai iertat. Tu pe tine in primul rand. Cu multa caldura, cristela
Cristela si d-le doctor, multumim frumos.
Buna draga Cristela,
multumesc foarte mult pentru articol. Si noua ne-a recomandat pediatrul decalotarea, dar dupa cateva incercari am lasat-o balta, imi era mila de el. Si acum am schimbat pediatrul si doamna doctor spune ca nu trebuie sa facem nimic. Bineinteles dupa ce am citit acest articol ma simt si mai usurata. Medicii stiu doar sa diagnostigheze si sa ne inspaimante.
Multumesc inca o data, pentru toate eforturile depuse pentru a ne informa.
Buna ziua si multumesc, imi e greu sa mai adaug ceva…
Asteptam de foarte mult timp asa informatii utile.
Felicitari!
Semnat: mama a doi baieti
Foarte util articolul. Sunt neagra de suparare ca fix ieri am fost la pediatru cu bebele de aproape 4 luni si la control cat era bebe dezbracat pe masa zbang i-a facut decalotare… fara sa apuc sa fac/zic nimic. Pana ieri nu trasesem niciodata in jos de preput. I-a curs putin sange pe moment pt ca s-a fisurat pielea. Offf ce rau imi pare si ce vinovata ma simt ca nu am putut-o opri. Intrebarea mea este daca pot continua sa nu ii fac decalotare. Sau acum trebuie sa ii fac ca sa ii dau cu rivanol acolo macar pana se vindeca pielea? Nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat asta asa, fara sa apuc sa fac nimic.
Draga Andreea, invinovatirile si furia nu ajuta la nimic, din contra agraveaza. Ne iertam ca sa putem gandi limpede mai departe si nu uitam ca in viata este imposibil si nerealist sa ne propunem sa nu gresim, este o scoala doar! Foloseste rivanol, eu as toaleta si cu ceai de galbene si nu mai umbla acolo! Cu drag
Buna draga Cristela,
Mie mi se pare foarte important ca in primul rand sa ne gandim ce masinarie perfecta e organismul nostru si ca natura si Dumnezeu nu dau gres. In ultima vreme omul invadeaza foarte mult un teritoriu care nu-i apartine, ni se recomanda tot felul de proceduri si comportamente care trec peste natural si firesc. Mamele ar trebui sa se gandeasca mai mult la ce si cum a lasat natura sa fie si sa incercam sa abuzam cat mai putin.
Iti multumesc din suflet pentru dragostea care razbate din tot ceea ce faci si scrii!
Te imbratisez cu drag!
Draga Carmen, multumesc pentru comentariul tau si cuvintele frumoase, ai surprins aspecte esentiale ale dizarmoniei dintre Om si Natura. Am insa incredere ca printr-o noua energie colectiva, aceea a balndetii, a recunostintei si a iubirii, vom putea mari randurile celor care se trezesc, isi amintesc cine sunt si ce pot de fapt si isi desclesteaza auzul la Vocea Intuitiei. Imbratisari calde.
cristela
Buna Cristela,
Ma bucur ca ai scris acest articol care imi confirma ca natura nu ne minte,caci de cand am devenit mama am inteles ca naturalul e firescul vietii. Am avut incredere in instinctul matern si nu am intervenit la baietel cu nimic.
Imbratisari!
Nicoleta
In urma acestui articol, mi-am ridicat un semn de întrebare: oare fetița mea sa raguseasca des ( in sezonul rece) din cauza aerului insuficient umidificat?! Sa-i trebuiască, oare, un umidificator? ORL-ist-ul exclude alte posibile cauze.
Draga Luciana,
Marile erori de gandire ale scolii medicale provin din faptul ca organismul uman nu este studiat in ansamblul sau (sunt mii de conexiuni) si este prezentat alambicat. Medicii nu sunt de blamat ca nu stiu, cand tot ce primesti in scoala e un ciocan, atunci e normal sa vezi in jur doar cuie. Raguselile sunt in general semnul unei acidoze limfatice accentuate, acidoza interstitiala. Cauzele acidozei sunt in general alimentatia creatoare de aciditate (iritanta) si stresul (suprasolicitarea glandelor suprarenale). Aerul foarte uscat are si el efect irititativ, desigur ca un umidificator sau prosoape umede prin casa pot ajuta semnificativ. Pentru o intelege mai buna a fenomenelor iti recomand cartile doamnei dr. Sorina SOESCU: Pur si simplu…vindecare, Sanatate 5D si Retete in dieta de detoxifiere. Cu drag
Bună seara Cristela,
Te urmăresc de vreo 3 ani însă fără a lăsa vreun comentariu.Multumesc frumos pentru acest articol.Nu ai făcut decât sa întărești niște convingeri. ..toată lumea m-a zapacit cu decolorarea sau circumcizia după nașterea băiețelului (acum are 5 ani).Le am spus tuturor ca decolorarea va veni la timpul ei! (M am gândit la perioada pubertății!!Ma bucur ca nu am fost nebună :)))
P.S Ne ai învățat sa mergem desculți prin zăpadă și ne place!
O seara buna și mult succes în continuare.Faci lucruri minunate!
Draga Carmen,
Multumesc tie pentru primul comentariu (fiecare vreme isi are vremea :)). Sunt fericita citind comentariul tau, o data pentru voi, a doua oara pentru toate mamicile care vor fi imputernicite citindu-l. Imbratisari voua si – cand nu e zapada – mergeti desculti prin roua! :))
Cu dragoste,
cristela
Buna dimineata,va multumesc mult pt acest articol.Mi s-a confirmat inca o data,ca Dzeu,a creat,totul,minunat.Si in cazul meu,instinctul de mama si informatiile primite m-au determinat sa nu fac decalotarea puiutului meu,in ciuda recomandarilor facute de medicul de familie sau medicul chirurg.In profesia mea,de farmacist,am intalnit multe mamici,speriate de acest subiect,dar si multe mamici,care locuiau in alte tari,mult mai relaxate si carora li s-au explicat”pe dincolo” de catre medici,ca lucrurile se vor rezolva de la sine.Asadar,multumiri.Un mare BRAVO!!!Cu stima,Ema.
Draga noastra Ema, va multumesc ca ati adaugat experienta Dvstra de mama si de profesionist la aceste comentarii minunate de la comunitatea de mame. Impreuna facem pasi catre cunoastere si catre increderea ca organismul a fost perfect proiectat. Cu pretuire,
cristela
Buna Cristela,
Te-am descoperit dinainte sa raman insarcinata si acum, la 1 an de la nasterea baietelui meu, iti spun cu toata inima un mare MULTUMESC.
Articolul tau imi confirma ca am ales bine.
Datorita tie diversificarea a fost usoara.
Datorita tie am trecut peste doua (doar doua) episoade de raceala f usor si fara antibiotice.
Si ai contribuit in mod esential la decizia de a nu-mi vaccina copilul.
Pentru toate astea iti multumesc si te imbratisez din tot sufletul.
Alina
Draga Alina, eu va multumesc voua ca IMPREUNA invatam si ne sustinem in efortul de a supravietui unei lumi tulburate si tulburatoare. Multumesc pentru cuvintele tale si va doresc din suflet sanatate! Cand unul se vindeca, toti ne vindecam, asa-i? 🙂
Multumim din suflet pentru tot ce postezi! Articolul acesta vine si ne sprijina in continuare in decizia pe care am ales-o de a nu-l opera pe Teodor baietelul nostru de 3 ani, desi la fiecare control ni se recomanda acelasi lucru. Si dupa cum timpul ne demostreaza, lucrurile deja incep sa se rezolve de la sine.Cu drag!
Multumim noi, draga Carmen ca ai adaugat inca o picatura de inceredere in relatia cu Natura :). Minunata si povestea voastra,
Cu drag,
cristela
MULTUMESC si eu, Cristela, am citit tot articolul, desi nu aveam de gind sa fac ceva baiatului meu, caci citisem cite ceva despre fimoza, articolul tau a sigilat si clarificat complet discutia despre asta pe care o tot aveam ba cu sotul, ba cu pediatrii.
Ma bucur cind gasesc cite un articol nou, din cind in cind ma mai uit pe blog-ul tau sa vad ce vraji ai mai descoperit:)
Multumim inca o data !
cu drag, Adriana
Adriana draga, frumos comentariul, multumesc! Mi-a placut cum ai spus “a sigilat”… Te astept cand ai timp pe blog, sunt un scriitor lent, dar ma starduiesc sa compensez prin continut! Daca vrei sa primesti informatia automat, imi poti lasa adresa de email pe pagina principala, pentru Newsletter.
Cu mult drag,
cristela
Excelent articol Cristela!! Multe minti ai luminat si bucurat cu el!
Multumesc, draga Simo. Va rog, raspanditi informatia, ca e transmisa prin domnul doctor si prin mine cu multa iubire de copii si dorinta de a-i feri si pe ei, si pe parinti de suferinta. Cu mult drag,
Buna dimineata,cu ingaduinta scriu si eu primul ms pe blog,multumim din suflet pentru tot ce faci pentru noi,este un sacrificiu mare ,sa-ti de Dumnezeu sanatate si putere sa poti continua munca aceasta care este hrana pentru sufletul nostru!
Draga Maria, multumesc pentru mesaj. Dar nu, nu este un sacrificiu, este o alegere personala, este asta: https://old.cristelageorgescu.ro/multumesc-te-iubesc-video/09/2014/.
Cu drag
Am auzit la o mamica ca faptul ca eu nu il decalotez o sa aibe penisul mic… e adevarat???
Draga Laura, si eu am auzit ca Monica Columbeanu s-a casatorit din dragoste si ca vaccinurile nu fac niciun rau … e adevarat???
Multumim mult pentru timpul pe care il acorzi acestor articole si pentru seriozitatea subiectelor si a abordarii! Spor sa ai pentru toate cele de folos! Deci, pentru cat mai multe articole care sa ne ajute pe campul acesta de lupta! 🙂
Draga Ela, multumesc pentru aprecieri. Eu zic asa: mai bine sa nu ne mai “luptam”, ca tare obositoare si inutila e “lupta” pe acest “camp”. Mai bine sa construim, ce zici? Cu mult drag 🙂