Rezumat. Daca aveti dubii sau suspiciuni, frici sau indoieli despre rahitism, displazie de sold, picioare cracanate sau “in X”, mers pe partea interioara sau exterioara a talpii, mers pe varfuri, torticolis, picior plat, dureri de crestere, schiopatare, incaltamintea copiilor sau alte tulburari de mers si probleme de ortopedie pediatrica, iata un serial cu posibile raspunsuri.
In serial am citat din cartea “Patologia ortopedica a copilului pana la varsta de sase ani” si din conversatiile mele cu autorul ei, Prof. Univ. Dr. Mihai JIANU.
Serialul e scris cu recunostinta si cu iubire pentru Prof. Jianu, care – desi specializat in chirurgie si ortopedie pediatrica – m-a vindecat de fapt pe mine, adult al anului 2010, proaspata mama, de una dintre afectiunile dure ale mamiciei: FRICA de “problemele” de ortopedie ale primului meu copil. Prof. Jianu este un indelung experimentat si incercat chirurg si ortoped pediatru, a carui umanitate m-a miscat și al carui umor m-a vindecat.
Fara FRICA. La primul copil am fost paralizată de frică la fiecare pas, de asta am și făcut atâtea greșeli: de frică, nu de neștiință. La al doilea am descoperit ca nu exista copil bolnav in familie sanatoasa si asta m-a ajutat sa pasesc ferm pe Cararea Vindecarii:
– am renuntat sa imi mai hranesc frica
– am renuntat la dependenta de “cineva din afara” care sa imi dea in permanenta solutii si cunoastere
– am renuntat la zgomotul exterior care sa imi spuna mereu ce am de facut. M-am acordat increzatoare la vocea discreta a intuitiei materne, o vibratie care nu m-a tradat NICIODATA.
– m-am documentat, dar am avut incredere ca in mine s-a aflat dintotdeauna cunoasterea, si nu in afara mea, ca e nevoie doar sa imi reamintesc.
– am inteles cum functioneaza organismul uman, inainte de a ma arunca sa “il repar”
– am ramas permanent incredintata ca tot ce vine de la viata face parte dintr-un puzzle compus dupa Legea Universala a Binelui.
Daca doriti sa aprofundati, am acordat fricii si intuitiei feminine cateva capitole in cartea Diversificarea, pur și simplu.
***
Cum a inceput? Serialul a pornit de la intrebarea de ieri a unei mame: “Ecografie de sold. Voi ati facut copiilor? Pe noi ne-a trimis doctorita insa am amanat. Am mers azi cu bebe de 5 luni si ne-a zis doctorita ca e prea tarziu pentru ecografie acum si ca trebuie sa il ducem sa ii faca radiografie. Sunt tare suparata, chiar nu vreau sa ii fac radiografie insa as vrea sa stiu si ca n-are probleme.”
Inainte sa actionam sub imperiul “fricii de boala”, una dintre cele mai banoase frici pentru industrie si una dintre cele mai paguboase pentru sanatatea si pentru buzunarul nostru, sa cerem macar o a doua opinie, a unui alt specialist. Pentru ca o informatie poate fi usor combatuta cu o informatie contrara, dar altfel sta treaba cand in joc intervine experienta cazuistica, daca mai e si sustinuta de timp! Mai cereti o opinie inainte sa radiati sau sa expuneti copilasii la investigatii si manevre stresante (poate inutil) si inainte sa va faceti ORICE FEL DE GRIJI, sa va risipiti energia si sa va transformati inutil in consumatori fideli de servicii si produse medicale!
***
Experienta mea. Torticolis congenital (capul inclinat spre umar sau “gat stramb”). Cand s-a nascut Pavel, acu’ mai bine de 5 ani, neonatologul ne-a informat ca “din pacate are torticolis.”. Habar nu aveam ce e, cu toate astea mi-a cazut cerul in cap cand am auzit. Si o zgaiba daca era sa fie, tot griji imi faceam. Ca asa am fost la primul copil, nah! Ma obseda o singura intrebare, dealtfel nerelvanta, consumatoare de energie si de sanatate: “De ce tocmai copilasul NOSTRU sa aiba “ceva”?”. Acum imi vine sa rad, dar nu e de ras, ca asa incepe drumul catre boala, cu stres indus subtil. Pentru ca permitem asta! (Desigur ca cel mai usor e sa dam vina pe industria farma si pe cea medicala, pe sistem in general, dar ei nu fac altceva decat sa capitalizeze pe lipsa noastra de reactie: parca suntem meduze esuate).
L-am stresat pe Pavel (desi la vremea respectiva credeam ca ii fac bine) vreo 10 luni cu masaje, gimnastica speciala si manevre de tot felul pana cand, dezamagita ca nu apareau progrese, am hotarat sa intreb si un neurolog pediatru. Vizita a inceput in forta: “Doamna, ecografie la creier i-ati facut pana acum? Copilul are retard! Trebuie operat: acest torticolis va duce la o dezvoltare asimetrica si poate cauza mai tarziu o pareza faciala, nu isi va mai putea misca muschii gatului, ai fetei, nu va mai deschide ochiul de pe partea afectata …” si de aici s-a rupt filmul, nu mai stiu nici ce-a spus, nici ce-a scris. Totul se invartea in jur si si auzeam un vuiet in urechi, in timp ce ochii mi se umpleau de lacrimi si sufletul de revolta. Priveam la copilul meu frumos si vesel, cu ochi limpezi si albastri acoperiti de gene uriase ca aripile unui fluture si nu-mi parea ca are vreo legatura cu personajul din scenariul apocaliptic al doctoritei.
Am iesit din cabinet, am achitat consultatia si m-am uitat la Calin, sotul meu, care il purta pe Pavelas cel vesel pe umeri (iar eu pe Petru in burtica): “Fii serioasa, printeso! Copilul nu are nimic!” a spus el pufnind in ras. Si-am mers, exclusiv spre linistirea mea, la Prof. Jianu. Dar ce bine am facut, ca uite, acum va pot povesti si va pot da – pana cand cei aflati in cautari va si gasiti resursele interioare – un punct de sprijin.
Ajungem la cabinet. Intram. Pavel, copil sensibil, simte imediat vibratia oamenilor si reactioneaza in consecinta. Era fericit, linistit. Zic:
“Domnu’ doctor, sa vedeti, copilul are torticolis…”
“N-are, doamna niciun torticolis. Are pozitie defectuoasa a capului, din cauza pozitiei intrauterine!”, ma intrerupe prof. Jianu cu intentia de a-mi curma jalea si frica.
Cumva se potrivea ce imi spunea, dar vezi bine ca noi, mamele, nu ne lasam cu una cu doua, mai ales daca lucrurile par simple… Subestimam simplitatea uneltelor si a explicatiilor care ne sunt puse la dipozitie. Parca am avea o intelegere cu o forta distructiva care sa ne tina mereu pe jar, sa ne fure permanent linistea si increderea, cautand si sadind in minte semintele indoielii.
“Stati putin sa va spun”, insist eu, “am adus si poze!”
“Nu am, doamna draga nevoie sa vad nicio poza. Copilul nu are nimic grav, pozitia se corecteaza de la sine pana la 13 luni, nu mai stresati copilul si nu va mai stresati nici Dumneavoastra!”.
Si asa a fost, i-a disparut ca prin minune pana la un an! Inainte sa plecam imi zice:
“Va astept la control la doua luni dupa ce incepe sa mearga!”
“Aoleu!” fac impacientata “e ceva rau?”
“Nu-i, doamna, nimic. E un simplu control. Pana atunci insa nu uitati: fara ghete cu glezna, cat mai mult in picioarele goale!”
Am ascultat si practicat in toate anotimpurile, chiar si iarna. Despre mersul descult prin zapada am facut si o demonstratie video.
Picioruse de Pavelas (11 luni)
Picioruse de Pavelas (3 ani)
Ce fel de incaltaminte sa cumparam copiilor? Iata ce ne-a recomandat domnul doctor: ”FARA GLEZNA, FARA TALONETE! FARA PREMERGATOR! Cat mai mult descult, iarna sau cand e rece cu sosete antiderapante. Ne-a explicat cum ghetele, sandalele cu glezna (si premergatorul) sunt ”cea mai mare prostie”. Glezna copilului trebuie sa se intareasca prin exercitiul mersului si de la sine. Daca este sustinuta non stop de incaltaminte, e posibil sa ajunga la 3 ani cu articulatiile si muschii nedezvoltati.”
In privinta pantofilor, ne-a recomandat exclusiv pantofi cu talpa ”foooarte moale si foooarte flexibila, eventual de piele intoarsa”. Pavel a refuzat categoric orice incaltaminte in momentul in care a inceput sa mearga. Era decembrie, nu stiam ce solutie sa gasim, pentru ca era iarna grea si nu se mai putea pe gheata cu talpile goale. Asa ca a purtat o vreme … opinici 🙂 , pe care le-am cumparat de la Muzeul Taranului. Am găsit mai târziu pantofi pentru primii pasi si nu i-a mai dat jos. Incepand cu luna iunie am renuntat complet la sosete.
Apropos de sosete: taiati-le elasticul. Am invatat de la dr. Laza asta. Toate sosetele, inclusiv cele pentru copii, au un elastic tare, care obstructioneaza circulatia si cauzeaza in timp probleme serioase. Cautati sosete largi sus, in forma de palnie adica sau cu elastic fooooarte slab. Sau taiati-l fara mila. Eu asa am procedat, chiar daca arată haotic… Sanatatea copilului e mai presus si ce cred altii despre mine sau despre noi este irelevant in ecuatia evolutiei sufletesti.
Taiati elasticul la sosete
***
Calcatura cu glezna spre interior. A inceput Pavelas al nostru sa mearga singur pe la 13 luni. Am mai asteptat doua luni si iaca, la 15 luni ne prezentam ascultatori la control. Intre timp adunasem o lista de nelinisti, care inventate de mine, care preluate de la diversi “binevoitori”. Abia asteptam sa i-o prezint domnului doctor si sa vad: la astea ce mai avea de zis? Rahitism = coaste evazate, picioare curbate. Calcatura cu glezna spre interior, coloana cam proeminenta, hernie ombilicala …
Buna ziua, buna ziua, Pavel incepe inspectia prin cabinet, eu il descalt si-ncep cu jalea si oftatul: “Domnu’ doctor, calca cu glezna spre interior!”.
“Hahahaha! Pai de ce credeti ca v-am chemat, doamna la doua luni dupa ce incepe sa mearga? Pentru ca stiam ca o sa va speriati si o sa va repeziti la ghete cu glezna!”
Mi-a explicat ca pana la 3 ani se va corecta, ca in niciun caz ghetele cu glezna nu sunt solutia, pentru ca glezna si tot ceea ce o inconjoara trebuie sa lucreze, ca sa se intareasca musculatura si articulatiile. Copii trebuie sa mearga cat mai mult desculti, in picioarele goale, fara sosete adica, si in casa si afara. (Nu, nu racesc fara soseste pe gresie si pe parchet, nici pe iarba, nici in apa rece! Nu astea aduc “raceala”, dupa cum am explicat si in articolul Mersul descult prin zapada).
Domnul doctor mi-a daruit o carte, scrisa chiar de domnia sa:
“Sa mai spuneti, doamna si altor mame speriate, daca tot ziceti ca scrieti pentru mame!”.
Cartea se numeste “Patologia pediatrica a copilului pana la varsta de sase ani” si iata ce scrie despre “calcatura” aceasta, denumita “Picior plat valg = situatie in care sprijinul pe picior se face pe marginea interna cu tendinta de prabusire a maleolei tibiale pe sol (…).
1. Imediat dupa nastere trebuie facuta diferentierea intre o malpozitie a piciorului, care se va corecta de la sine si o malformatie care va necesita tratament kinetoterapic si ortopedico-chirurgical.
2. Piciorul plat valg rezidual apare la foarte multi copii pana la varsta de 2-3 ani si se corecteaza de la sine in 98% din cazuri, dupa varsta de 4 ani. Uneori e necesara asocierea kinetoterapiei in formele mai accentuate.
3. La copiii cu plat valg imobilizarile gipsate sunt inutile si chiar contraindicate peste varsta de 2 ani. Nu se recomanda folosirea de ghete ortopedice cu caramb inalt si tare cu scopul de a “tine glezna”, intrucat acestea determina hipotonie musculara si perpetueaza laxitatea articulatiei”
***
Rahitism. Apoi am trecut la coaste evazate + picioare curbate = rahitism (Pavel a avut picioare curbate de la 15 la 18 luni).
“Ce ziceti de coaste, totusi? Nu-s cam evazate? Si uitati, a inceput sa fie cracanat! Oare e rahitism?”. Cu blandetea si umorul caracteristic, mi-a raspuns:
“Doamna, daca s-ar scoate din nomenclator rahitismul, pediatrii nu ar mai avea ce diagnostic sa dea. Am si intrebat un coleg profesor de ce ii tot invata pe studenti ca semnele rahitismului sunt astea? Si mi-a raspuns ca asa scrie prin diverse tratate … Cartile se scriu din carti, doamna. Practica e alta!”
Si am mai aflat de la domnia sa ca vin mame disperate care il implora sa le dea copiilor ghete cu talonete sau cu diverse alte cerinte. Si daca le spune ca nu e nevoie sau ca se vindeca de la sine si nu e nimic grav, pleaca nemultumite: “Nu e bun, dom’le! Am dat banii degeaba”.
Recunosc ca si eu ma intrebam uneori ce rost isi au controalele la specialist, daca totul parea asa de simplu si de natural? 🙂 Abia apoi am inteles si am apreciat ca erau de fapt pentru mine 🙂.
Mama la Scoala Vietii. Cu bentita.
Pur si simplu ne iubea, ne iubea si nu voia sa ne lase prada erorilor generate de fricile mele. Era felul domniei sale de a ne IMPUTERNICI.
“De ce ma mai chemati la control, domnule profesor?”, l-am intrebat razand, incurajata de simtul umorului pe care il manifesta din plin. “Eu vin cu ditamai grijile si Dvstra imi spuneti sa respir si ca nu e nimic?!” 🙂 🙂 🙂
“Pai de ce credeti ca va chem, doamna? Sa va linistesc, ca stiu dinainte ce vi se va prezice! E primul copil, nu?”
“Da!” i-am raspuns razand in hohote.
“Eh, la al doilea n-o sa mai aveti nevoie sa veniti, n-o sa vi se mai para nimic in neregula!”
SI ASA A FOST!
Dar si eu am fost silitoare si am practicat toate cele enumerate la inceputul articolului, despre frica. Am mai dat si rateuri, dar succesul a venit din faptul ca am (men)tinut directia, indiferent de derapaje sau de iesiri din decor.
***
Picioare curbate (genu varum). “Si sa nu mai ziceti, doamna ca e copilul cracanat! Uitati-va aici, in carte!” si-a deschis-o. M-a pus sa citesc: “Deviatiile de ax ale genunchilor in plan frontal (genu varum si genu valgum) sunt foarte frecvente la copil. In majoritatea cazurilor ele sunt benigne si se corecteaza spontan. In mod normal, fiziologic, toti copiii prezinta genu varum de la nastere pana la varsta de 18 luni datorita unei incurbari a femurului si a tibiei (fig.25, 26).
Genu varum este normal la copii pana la 18 luni.
Se apreciaza ca pana la 18 luni, distanta intre genunchi, cand gleznele sunt lipite, trebuie sa fie de 4,5 – 5 cm, dar se admite si o distanta pana la 9 cm. Treptat, treptat, devierea in varus a genunchilor se corecteaza de la sine, asa ca este inutila la aceasta varsta imobilizarea in aparat gipsat de corectie. Gipsul nu face decat sa diminueaze tonusul musculaturii, pentru ca oricum peste 2 ani dispare incurbarea genunchilor in varus (fig.27)”
Genu varum. Aspect radiologic.
***
Genunchi “in X” (genu valgus). “Apare dupa 18 luni si se accentueaza pana la 4 ani. Atat vreme cat este bilaterala nu este nici un motiv de ingrijorare. Se admite o distanta pana la 7-8 cm, valoare care, odata depasita, trebuie considerat cu potential de agravare si trebuie tratat chirurgical.” Dupa prima copilarie poate exista genunchi curbat sau genunchi “in X” accentuat peste valorile normale si “cu toate astea sa fie considerat normal daca este constitutional, daca sunt mostenite particularitatile genetice ale parintilor (…)
1. Genunchiul curbat e frecvent la copilul de 1-2 ani si dispare spontan la majoritatea cazurilor.
2. Genunchiul “in X” este frecvent la copilul de 3-4 ani si dispare spontan
3. Genunchiul curbat care continua sa se agraveze dupa 2 ani, genunchiul “in X” care se agraveaza dupa 4 ani si toate deviatiile unilaterale trebuie considerate patologice.
4. Imobilizarea gipsata este inutila, chiar daunatoare.
***
Hernia ombilicala. A aparut pe la vreo trei luni, dupa niste reprize de plans zdravan, pe vremea cand inghitisem alta minciuna gogonata si anume ca “copilul sufera de bratita cronica”, adica de prea mult tinut in brate si am incercat sa il culc singur, in patul lui. (Va rog, informati-va despre avantajele co-sleepingului si dormiti fara nicio frica sau grija impreuna pana cand copilasul alege el sa se separe. E frumos, e sanatos si e haios sa te pierzi printre picioruse si manute de copilasi care dorm in toate pozitiile posibile.)
Dupa ce aparut “hernia” am incercat s-o dregem cu banuti asezati pe buric, cu leucoplast care “prindea” pielea de deasupra de de desubtul buricului, cu feșe elastice smechere si nu imi mai amintesc cate altele. Nimic n-a mers, fireste. Bazaconii!
Cu problema asta chiar c-am rezolvat-o repede cu domnul profesor:
“N-are, doamna nimic! Cand va mai creste si i se vor intari muschii abdominali, totul va fi in regula. Lasati-l sa se zbenguiasca!” (Later edit 2018: Confirm, asa a fost).
***
Cam cata dreptate a avut simpaticul profesor Jianu, cand mi-a prezis ca toate problemele (majoritatea imaginare) ale copilului se vor corecta de la sine, ca va fi un zbantuit fara niciun fel de probleme de ortopedie? Pai … uite, cam atata: Pavel 4 ani, demonstratie de 1 minut, muzica vindecatoare îi apartine lui Lex van Someren):
***
(Va urma displazia luxanta de sold si piciorul plat)
Draga Cristela, iti multumim din suflet pentru toata dedicarea cu care impartasesti toate informatiile pe care le detii! Si ca iti faci timp pentru asta, esti ingerul nostru pazitor. Fetita mea Mira, 10 luni, are frenul labial superior scurt si gros, cu insertia pe buza superioara. Acum i-au iesit incisivii centrali superior, bineinteles ca au diastema ( strungareata). Din punct de vedere stomatologic, se recomanda o interventie adica frenectomie ( se sectioneaza frenul cu laserul). Eu sunt medic stomatolog, dar am tot amanat aceasta interventie, ca mi-e tare mila de puiutul meu. Dar ceea ce stiu eu din carti este ca acest fren labial scurt si gros are consecinte negative asupra dezvoltarii dentitiei permanente. Ce ma sfatuiesti sa fac? Si inca o verificare a cunostintelor : NU punem copilasii in premergator, asa-i? Te imbratisam cu drag si ganduri bune
Draga Petra,
Multumesc pentru comentariu si intrebari. Asa cum am zis: raspunsurile sunt IN NOI :). Toate :).
Dar sa-ti spun despre exeprienta noastra (bogata, vezi, dealtfel 🙂 ) cu frenul SUBLINGUAL. La ambii copii a fost scurt si gros, la Pavelas chiar dramatic pentru ca era prins de varful limbutei care arata ca o inimioara. Si nu putea sa suga. Cand am auzit ca un pui mare cat o painica trebuie operat, am murit putin.
Apoi Dumnezeu a fost bun si ne-a daruit un alt medic EXCEPTIONAL, un inger, un inger cu aripi uriase care folosea un bisturiu cat o jumatate de scobitoare. A facut 5 interventii (fara anestezii generale sau injectabile, fara calmante) de-a lungul a 6 luni, pentru ca era foarte mic si de fiecare data taia cate 1mm, iar eu de fiecar edata muream putin…. Sincer, cred ca si domnia sa, doamna Dr. Steluta GIUVELEA de la Grigore Alexandrescu. Ce inima, ce suflet, cata blandete… Si mai ales cata intelegere pentru “drama” mea.
La al doilea copilas, la fel. Doar ca in Austria au rezolvat problmea in fix 2 secunde (atat!), era un chirurg specializat doar in asa ceva, avea o forfeca fermecata, ca un cioc de barza si nici macar nu a sangerat. Doar eu am lesinat cand am vazut ca ma invita sa asist, sa vad ca totul e “un fleac” :). Cred ca a fost, pentru ca Petru n-a zis nimic.
Exista situatii care nu se rezolva spontan, cum sunt si acestea si intuiesc ca poate amanarea unor actiuni din mila, poate duce la neajunsuri mai mari mai tarziu. De aceea si eu am strans ochii, dintii, inima si-am zis in situatia asta de urgenta (cred in rolul indispensabil al medicinei de urgenta): Doamne ajuta!
Cu mult drag.
Draga Cristela, si nepotica mea, care are acum 3 luni, s-a nascut cu fren labial superior. Ne poti da mai multe detalii despre spitalul/clinica din Austria unde ai fost tu cu Petru? Ne tot informam pe tema asta si, fiindca ce are ea e mai mult chestiune de strungareata si de estetica, mamica ei nu e foarte sigura daca ar fi mai bine sa faca interventia acum sau mai tarziu, cand erup dintisorii.
Multumesc!
Draga Daniela,
Cu Pavel am fost in Romania, la doaman dr. Steluta GIUVELEA, era la Gr. Alexandrescu – o minune de om (07290 41 753). Doar ca fiin Pavel asa mic, i-a fost mila sa il opereze din prima si mergeam in fiecare luna, pana la 5 luni, i-a taiat cate putin.
Petru s-a nascut in Austria si l-au “operat” (a durat cateva secunde) imediat cum s-a nascut, cu o foarfeca speciala, dr. era strict in asa ceva specializat. Nici n-a plans. Clinica se numeste Doebling si – pentru ca 80% dintre pacientii lor sunt romani, iti poti imagina! – au si sectiune in limba romana. Suni acolo si intrebi ce te intereseaza, sunt fooooarte amabili, te ajuta, au persoana care vorbeste romaneste: http://www.privatklinik-doebling.at/ro/
Cu mult drag, astept sa imi spuneti cum ati rezolvat.
Petra, am trecut și eu cu cea mica printr-o frenotomie linguala incompleta la 10 zile, datorita experienței limitate a medicului, ce a trebuit completata de încă una ulterior și am asociat și o frenotomie labiala. Pt ultimele doua an căutat cu mare atenție un medic care a făcut multe intervenții reușite de acest gen și care lucrează fără anestezie generala, cum îmi propuseseră majoritatea .
Eu am găsit informația utila pe grupul FREN LINGUAL, FREN LABIAL România .
Multă sănătate și Doamne ajuta sa nimeriți pe mana unui chirurg bun care sa va ajute sa secționati frenul cât mai complet, rapid și cu cât mai putina suferință! Și multa putere sa faceți exercițiile postoperatorii pt a preveni reatasarea!
Laura.
Buna! Esti din Bucuresti? Poti te rog sa-mi zici unde ai facut frenotomia puiului tau si cat a costat? Am si eu un bebe de 6 luni cu fren labial si lingual si il alaptez foarte greu. Multumesc!
Catalina, am facut interventia in Bucuresti. Am scris intr-un comentariu la acest articol chiar, mai sus, toate detaliile, multumesc ca citesti cu atentie. In Bucuresti nu m-a costat nimic, un buchet de flori daruit din inima.
cristela
Petra si eu sunt dentist dar pe langa asta mai sunt si terapeut bowen.Pot sa-ti spun ca i-am facut unui copilas de 5 ani cu aceeasi problema terapie, pentru ca venea cu sora lui care avea ceva probleme renale.Am avut surpriza sa vad ca frenul s-a ridicat cam cu 5 mm in 2 saptamani si in 4 luni dintisorii care erupsesera initial la5,4 ani la 5 mm unul de celalalt sau apropriat foarte mult unul de celalalt.Am incetat sa-i fac terapie bowen deoarece a inceput fotbalul si loviturile si nu mai avea rost. Nu am fotografii, deoarece datorita lui incepusem un studiu ca sa vad cu adevarat ce se intampla si nici nu-ti pot garanta rezultate reproductibile.Nu-ti pot spune ca si la alte persoane va functiona la fel si in acelasi timp , deoarece la bowen fiecare reactioneaza in felul lui propriu si e posibil ca daca organismul sa aiba alte probleme mai grave de rezolvat sa se ocupe mai inainte de acestea.Nu pot garanta nici ca toata miscarea acelor incisivi se datoreaza exclusiv terapiei .Mai degraba e posibil sa fie o combinatie intre aceasta si eruptia lateralilor ,dar pot spune ca sigur frenul si-a schimbat pozitia foarte rapid.Osul maxilar nu avea cum sa creasca atat de rapid in doua saptamani.
Buna, Cristela si Unda!
Sunt mamica lui Rafael, care are 1 an si 4 luni si de azi am inceput terapia Bowen pentru ca a inceput sa schiopateze din senin de cateva zile, desi el a pornit chiar bine cu mersul si merge descult destul de mult in cursul unei zile. El a fost in pozitie pelviana, asadar am nascut prin cezariana. Doamna la care mergem la terapie zice ca asta ar fi motivul. Ea a vazut ca are un umar si soldul mai jos decat celalalt. Probabil ca are ochiul format, eu nu am vazut detaliul asta. Prefer pentru inceput aceasta alternativa la medicina clasica, deoarece nu as vrea sa ii fac radiografii sau alte asemenea. In ultima instanta vom merge la domnul doctor Jianu, chiar daca nu imi este la indemana, noi fiind din Alba Iulia. Intrebarea mea este daca ai intalnit asemenea caz de cand esti terapeut Bowen si daca se corecteaza mersul fara alte interventii. Inteleg si faptul ca fiecare organism reactioneaza altfel.
Multumesc.
P.S.1 Dumnezeu sa ne dea putere sa ne crestem pruncii in pace. Cateodata atata zumzet se aude din afara ca nu iti mai auzi instinctul de mama.
P.S.2 Cristela draga, La multi ani celor 2 Apostoli! Dumnezeu sa le calauzeasca pasii spre imparatia Sa cea cereasca si Preasfanta Maica Sa sa ii acopere sub Sfant Acoperamantul ei.
Hey Cristela!
Parca asa le aranjeaza Bunul Dumnezeu ca sa primesc raspuns la intrebarile mele .. in acest moment prin tine!
De un an ma tot zbat sa gasesc raspuns la “problema” baiatului nostru (acum 2a 7l) si anume: din punctul meu de vedere are picior plat la fel ca mine! La consultul de la 1a 10l – ortopedul pediatru a zis sa mai asteptam pana la 3 ani ca nu are problema.. Pana in prezent am cautat sa respect acele detalii in alegerea incaltamintei.
Astept cu nerabdare episodul/episoadele urmatoare ca sa ma linistesc 🙂
Spun ca sunt nelinstita pentru ca am piciorul plat in ciuda faptului ca am locuit la tara, am copilarit verile la bunicii mei unde participam la toate tipurile de munci .. de mersul descult nu se pune problema!!
Crezi ca ar merita sa merg la un consult la Dr. Jianu?
Multumesc!
PS: Cu aceasta ocazie vreau sa iti marturisesc ca in timp am capatat mare incredere in tine .. te-am descoperit mult prea tarziu din punctul meu de vedere :), cam atunci cand ma pregateam pt diversificare. Ai fost ca un ghid pt mine in conditiile in care era mult “zgomot” in jurul meu! Simt cu sufletul meu ca ceea ce transmiti si scrii este asa cum ar trebui sa fie SIMPLU! Pentru asta iti MULTUMESC! Mi-aiconfirmat ca simt corect!
Draga Natalia, multumesc pentru cuvintele frumoase.
Cat despre episoadele viitoare, tu stii insa ca nu de la informatiile din articole te linistesti, nu? Chiar daca asta e intentia serialului. Nici macar d ela vizita la medic. Te linesti si te imputernicesti doar daca TU iti permiti si ALEGI asta. CA poate s aiti spuna medicul sau articolul meu orice, daca tu nu te lasi linistita si pace, asta e. Tu esti CHEIA 🙂 Cu drag
Deci da! Va multumesc pentru articolul asta si pentru urmatoarele din serie. Va multumesc ca impartasiti cu cat mai multe mamici aceste lucruri si astfel vor fi salvate. O spun pentru ca si eu am trecut prin asta acum 5 ani si ceva cu fetita mea. Era al doilea copil dar cu primul nu experimentasem “probleme” ortopedice :D. Eu din fericire nu am avut frici de la mine create si astfel daca la primul copil nu a spus nici un medic ca ar fi ceva in neregula nu mi-am facut probleme. Cu fetita a inceput totul din materninate (mentionez ca toti copiii mei (3 pana acum) au fost sarcini pelviene) cand, medicul neonatolog (desi foarte in varsta si experienta ar trebui sa se cunoasca) mi-a spus ca trebuie sa duc copilul dupa externare la o clinica privata (Medlife parca) pentru o radiografie (?!?) la bazin. Singura motivatie a fost ca pare ca ar avea displazie de sold pentru ca a fost sarcina pelviana. Ei bine nu m-am dus; nu aveam eu cunostinte medicale dar tot stiam ca nu e ok sa faci radiografie unui copilas de cateva zile. Apoi am aflat si ca de fapt nu se poate face, ca ar fi inutil pentru ca oasele unui bebelus atat de mic nu sunt destul de solide incat sa se vada la o radiografie. Urmatorul hop a fost un control la medicul pediatru, cand avea fetita o luna sau doua, cand din nou mi s-a spus ca ar avea probleme la sold si ca trebuie sa-i pun cate 2 scutece de unica folosinta unul peste altul pentru a tine piciorusele fixe intr-o anumita pozitie. Atunci ni s-a dat si trimitere la spitalul Marie Curie pentru ecografie de sold. Acolo dupa asteptari de cateva ore ni s-a dat o hartie cu rezultatul in cifre fara sens pentru mine (grade inclinatie, etc) si mi s-a spus sa tin copilul tot cu cate 2 scutece, chiar si 3 suprapuse si sa revenim la 6 luni (!!).
Ei bine asta a fost de neacceptat pentru mine, si intuitia mea de mama imi spunea ca trebuie sa gasesc o solutie sa nu-mi chinui copilul si eventual sa-i pricinuiesc un rau mai mare decat inchipuita displazie de sold. Dupa cautari febrile pe internet l-am gasit pe dr Jianu, am fost la dumnealui la consult iar cand a vazut copilul cu 2 scutece a bufnit “Domne’ dar medicii astia nu mai stiu altceva?!” :). Ne-a aratat pe copil si ne-a explicat pe intelesul nostru de ce copilul nu are absolut nici o problema, de ce nu ar trebui sa poarte nici un copil acele ghete cu glezna fixa. Ne-a mai povestit si despre cercetarile dumnealui, si de ce indienii din triburi care merg desculti au cele mai putine probleme ortopedice. A, si ne-a daruit si noua cartea dumnealui :). Sa-l binecuvanteze Dumnezeu! E o incantare de om si o minune de medic. Toate acele mamici care au dubii sau probleme ortopedice cu copilasii mergeti negresit la dumnealui.
Imi cer scuze pentru romanul scris aici dar am vrut sa impartasesc si povestea mea cu final fericit. Va imbratisez.
Ce articol dragut! Noi am fost cei mai mari din bloc, deci toate mamicile ma intrebau pe mine ce sa faca, iar eu am avut norocul sa citesc despre mersul descult, ca cel mai bun pentru copilasi la inceput de drum, dar si pentru noi toti, deci si eu le-am spus ca eu am ales sa imi cresc copilul descult iar pe asfalt cu incaltari cat mai flexibile si mai usoare. Singura mea neliniste a ramas inca sternul “infundat”, baietelul meu are sternul ceva mai scurt si putin infundat, asa spun medici care l-au vazut, pediatrul nostru ne-a spus ca probabil e mostenit de la cineva, alti medici care l-au vazut tot mi-au spus ca e semn de rahitism si mi-au bagat “pe gat” Vigantol, am avut doua tentative de Vigantol de cate 2 saptamani fiecare. Apoi am inceput sa ii mai dau Extract de Brad si Extract de Mesteacan. Nu sunt sigura dar mie mi se pare ca deja creste si nu mai este asa de “infundat”, insa cred ca si mie mi-ar prinde bine cartea asta, tot pentru linistea mea :)). Tot asa de stresata am fost si eu in mai toti anii astia de ideaa “copilul e prea slab”. Panica a plecat de cand am fost internati in spital si s-au luat asistentele de mine ca e copilu slab, ca e subnutrit, sa ii dau lapte praf, sa il diversific repede, sa ii dau 3 mii de siropuri cu vitaminte si pentru pofta de mancare, sa ii fac endoscopie ca poate are ceva la stomac si de asta nu tolereaza nici laptele de vaca…si tot felul de idei nastrusnice, siropel cu vitamine i-am dat o data, cateva zile, dupa care a varsat 3 zile si nu i-am mai dat niciodata, m-am linistit cand mi-a spus la un moment dat pediatra noastra draguta “va rog sa va impacati cu gandul asta, copilul asta frumos, vesel si zurdalnic nu o sa fie niciodata gras, atat timp cat il hraniti natural, mananca bine si zburda cat e ziua de lunga”. Te imbratisez cu tot dragul Cristela si abia astept sa ne vedem in tabara 🙂
Draga Cristela,
iti MULTUMESC pentru tot ceea ce faci… Sa te binecuvanteze Dumnezeu si sa aiba grija de tine si de familia ta!
Multumesc, draga Lore! Amin! Cu toti sa fim asa, ca asa va fi pace.
Buna Cristela. Imi poti spune de unde as putea cumpara cartea prof Jianu? Eu nu sunt din Bucuresti. O gasesc in librarii? Multumesc
Draga mea, cu drag. Nu cred ca se gaseste de vanzare in librarii, stiu ca toti cei care o au au primit-o cadou chiar de la domnia sa. Dar poate este deja in format pdf pe net … Etse ca o brosurica, mica.
Cristela,
esti o MINUNE!!! chiar mi-ai raspuns la niste intrebari pe care le aveam in minte zilele trecute. astept cu nerabdare continuarea!
Articolul acesta m-a linistit foarte mult. Am un baietel de 1 an si 2 luni si are coastele putin evazate. Atunci cand mi s a spus ca este semn de rahitism m a incercat un sentiment teribil de vinovatie. Incerc sa il hranesc cat mai corect posibil, de iesit afara am iesit asta iarna si la -5C minim 30 min, iar de cand a venit primavara stam mai mult pe afara decat in casa iar fata manutele si picioarele i s-au bronzat. Deci nu cred ca poate fi lipsa de vit D. Te rog poate ai timp sa faci un articol despre decalotarea la baieti. Noi nu ne am permis sa umblam acolo si de fiecare data cand ajungem la medicul de familie ne sperie ca o sa se ajunga la operatie. Multumim pentru articol!
da, daca s-ar putea un articol despre decalotare, pentru ca e tare greu pentru noi, mamicile de baietei sa convingem medicii si chiar familiile ca bebe baietel se poate dezvolta sanatos si frumos si fara interventia noastra acolo
Draga Paula, multumesc. VOi realza in toama un interviu cu domnul doctor Adrian SURD, medic specialist chirurgie pediatrica. Pana atunci te incurajez sa citesti articolele domniei sale pe tema decalotarii si sa ii adresezi chiar intrebari: http://www.chirurgpediatrucluj.ro. Ii poti spune fara probleme ca eu ti-am recomandat acest lucru. Cu drag
Buna Cristela! Ai idee cumva unde m-as putea documenta legat de deformari ale oaselor, mai exact piept de porumbel? Baietelul meu de aproape 4 ani are sternul iesit in afara, denumirea populara e de piept de porumbel plus burta mare, se pare din cauza pozitiei defectuoase ale umerilor plus coaste specifice rahitismului. In afara de inot nu ni s-a recomandat si altceva si ma gandeam dc as putea sa il ajut si alt fel.
Multumesc mult!
si eu sunt in aceasi situatie,bebe are aprope 6 luni,diagnosticat la nastere cu Pectus carinatum alaptat exclusiv,nu i am dat nimic pana acum si am spus ca inca e pra micut sa intervin am si eu nevoie de unde as putea sa incep cu documentarea despre aceasta problema….multumesc
Roxana draga,
Deja ai inceput documentarea :). Cere o a doua parere, mergi la prof. Jianu.
Cu drag
Cu drag
Buna Cristela! Vreau sa te felicit pentru ceea ce faci. E minunat ca iti faci timp si ne impartasesti din experientele tale, din documentarile tale si mai presus de toate, ca ne “linistesti” si ne inveti sa ne “linistim”. Soacra mea mi-a spus ca atunci cand vin copiii, s-a dus linistea. Adevarat! Dar ramane la latitudinea noastra gradul de neliniste pe care il purtam sau il dezvoltam.
Mai vreau sa iti spun ca mi se pare foarte frumos faptul ca ai dat numele copiilor tai dupa Sfintii Apostoli Petru si Pavel, care sunt si ocrotitorii lor.
Iti multumesc pentru lectiile predate noua la Scoala Vietii.
Draga Manuela,
Multumesc pentru mesaj. Transmite-i IUBIRE soacrei tale, prin felul tau de a fi, de a gandi si de a simti. Sunt si ei, niste copii ai Divinului care au fost “dresati” sa se supuna unor tipare de gandire care le-au erodat profund sanatatea si le-au perturbat perceptia Vietii. Important – cred – e ca noi (sa) ne trezim si nu (mai) lasam aceste lucruri sa ne impacteze. Mesajul lui Dumnezeu despre griji este unul: “lasati Lui toata grija voastra, caci El are grija de voi”. Insa noi nu prea mai auzim aceste mesaje, tot din cauza ca in relatia cu Dumenzeu am fost ‘educati’ sa avem FRICA si sa respectam tot felul de obiceiuri, traditii si tipare DE FRICA CONSECINTELOR, nu DIN IUBIRE. Suntem practicanti, nu traitori si atunci cum sa simtit ca El chiar ne ia toate grijile?
Mi-ai dat o idee pentru un articol :).La primul copil (si pana la el) am fost un MANAGER DE GRIJI. Si TOATE GRIJILE s-au materializat. TOATE. Orice lucru de care omul se teme, se materializeaza in evenimentele care i se intampla. Dar la un moment dat m-am prins! 🙂 Si-atunci am inceput sa ma vindec. CA pe noi trebui esa ne vindecam primii, daca vrem copii sanatosi. Nu exista copil bolnav in familie sanatoasa. Vindecarea autentica inseamna sa renunt la frici, griji, spaime prin indepartarea judecatilor si a paradigmelor, a convingerilor de neclintit cu deschidere si detasare (fara atasamente de trecut, obiecte, amintiri, situatii etc).
Cu multa dragoste,
cristela
PS: Nu “predau” lectii, ci impartasesc experinte. Ni s-a predat o viata la scoala. Am vazut efectele. CEa mai buna forma de dezvoltare e prin cooperare, prin schimb de idei. Nu prin competitie, nici prin comparatia cu un model de pe piedestal, iar noi mici, in banca noastra. Cu drag
Iti multumesc, om frumos!
Mulțumim de articol!
Și că pomenişi de co-sleeping! Ce zici că le-am făcut puilor camera lor in care m-au luat prizonieră! Nu-i bai! Zic eu! Numa’că am fost la homeopat cu fata și m-a atacat subtil doctora”copiii care dorm cu părinții la vârste mari sunt adulții nesiguri de mai tarziu!”(ea are aproape 7 (pe 25 aug in tabără) el aproape 3! Eu mă țin tare și nu cred; dar replica revine! Acu’te rog pe tine draga mea să-mi întărești părerea mea!
Catalina draga, MULTUMESC pentru intrebare.
O stereotipie identica exista si despre alaptatul prelungit: “copiii care sunt alaptati pana la varste mari devin dependenti de mame si mai tarziu sunt nesiguri”.
1. Nu te supara pe doamna doctor. M-as bucura ca persoanele care emit astfel de pareri (dealtfel ipotetice), sa urmareasca de-a lungul timpului cu proprii ochi “subiectii aflati in pericol” si sa isi bazeze afirmatiile pe realitate, nu pe “ziceri din popor” sau pe temeri personale.
2. Observam cu doamna doctor, dealtfel bine intentionata sunt sigura, nu o judecam, ca altfel nu o mai putem iubi, dar remarcam cum – desi nu doreste sa te sperie – isi justifica propriile spaime contaminandu-te.
3. Orice ti-ar spune doamna doctor, eu sau altcineva, asa cum ziceam si in articol, informatia poate fi combatuta cu o informatie contrara, dar practica – ba!
4. Sa folosim si logica la o adica, zic: cine e mai nesigur pe el? Cel care a fost tinut la distanta de parinti (de multe ori impotriva a ceea ce le dicteaza lor intuitia, doar “ca asa se zice ca e bine”) sau cel care a fost intotdeauna binevenit, neconditionat, in bratele parintilor?
Experienta mea personala e asta: primul copil, n-a avut parte de Ora Magica, nici de prima zi impreuna cu mine la maternitate (O BARBARIE!), am incercat sa-l dresez (ca asta e in realitate ce le facem pruncilor cand ne luam dupa gura binevoitorilor, nu dupa intuitia materna) sa doarma singur (mi-am luat chiar fotoliu de alaptare, ce prostie!!!! Ma trezeam nooaptea si motaiam pe fotoliu, pana n-am mai rezistat, l-am adus in patul nostru si asa am vazut si am trait ADEVARUL IMBATABIL: asa era natural si sanatos. Pentru intreaga familie. Sau il puneam ziua sa doarma in patul lui, ca fusesem avertizata ca se “invatase” in bratele mele. Si tot asa. Vreo 3 luni. Pana m-am prins ca separarea e impotriva naturii, ca bratele mamei sunt echivalentul SIGURANTEI DEPLINE (asa cum si noi ne simtitm in siguranta cand ne rugam de Dumnezeu sa ne ia sub bratul Lui ocrortitor) ceea ce e logic, dar contrazis de majoritate. Aceste erori de pornire au fost suficiente sa ii stirbeasca increderea. Si l-am alaptat pana la 11 luni.
Al doilea copil, ia tu Ora Magica si Ziua Magica, si Treimea Magica (ca trei zile am stat piele pe piele nedespartiti), si Saptamana MAgica, si Anii MAgici, ca inca e alaptat si ca dormim impreuna din primele ore de viata si pana acum. Ni s-a alaturat si Pavel si facem seara de seara “revelioane” :))
Si-acum practica – comparativ: Cine este cel care are mereu nevoie de aprecieri, de confirmari, de declaratii explicite – repetate de iubire, de prezenta noastra alaturi care sa confirme ca e in siguranta, ca e totul bine si ca el este cine este, o lumina uriasa si un inger pe pamant? Primul copil.
Cine riposteaza (uneori violent 🙂 ) de la 3 ani, de cand a inceput sa vorbeasca, daca incearca cineva sa il ajute cu ceva si daca face IMPRUDENTA sa nu ii cera voie: “SINGUR!”, “SINGUR!”? (pana la 3 ani doar imi dadea peste mana daca incercam sa intervin). Al doilea copil. A mancat singur la 1 an si 5 luni, cu lingurita si furculita. Lui Pavel i-am dat eu in gura pana la 3 ani. Se incalta singur, se imbraca si se dezbraca de la 3 ani. La orice sport l-am dus, nu suporta sa fie sprijint, cade, se duce la fund, se loveste, nu zice nimic, decat: “Singur!” Totul – “Singur!”. De fapt si la gradinita, toti rad si il striga uneori “Allein” (“singur”-in limba germana).
La bube sau boala: Pavel vrea plasture, cartofi pe gat, picaturele, inhalatii, pupicuri, jale, ceiuturi, mangaieri, iubirica si bratica. Petru – refuza ORICE: “n-am nimic! O sa ma fac bine!”. Si asa e. Pavel isi revine in 48 de ore, Petru intr-o zi.
Mai departe alegi tu ce faci. Eu insa va doresc “Noapte buna, impreuna!” 🙂 (va veni si vremea cand vei vrea tu sa doarmiti impreuna si nu vor mai accepta ei. Zilele par lungi, dar anii sunt scurti, n-ai uitat, nu?)
Cu mult drag,
cristela
Oi Doamne Cristela da’ frumos stii sa le mai zici. La ultimele randuri mi s-a facut “pielea de gaina”, incarcatura emotionala nu gluma.
Și eu am pielea de găină! Saru’mâna mult! Simțeam și eu la fel, dar parcă uneori pierdeam contactul cu simțirea mea.multumesc pt că m-ai reconectat cu mine!
Avem și noi programare mâine!
🙂
De asemenea simt că nu e o problema, însă vreau confirmarea din exterior!
Iar despre copiii. ..cum le mai aranjează Bunul !:
Vineri Sara a zis că vrea să doarmă la margine; i-am spus” ok, dar știi că eu nu pot dormi la mijloc; stau cu voi până adormiți și merg in celălalt dormitor! “Mi-a spus că nu-i prea convine, dar tot vrea la margine; așa că s-a instalat foarte mulțumită în locul care până atunci fusese al meu!Eu am mers in dormitor după ce au adormit, ne-am trezit cu amândoi la 5; iar a doua noapte nu au mai venit după mine, doar Filip dimineață vroia țâți!nu-mi vine a crede! Acum nu-mi vine mie să mă mai smulg dintre ei! Cred că sunt un copil cam nesigur!
Draga Catalina,
Astept sa-mi spui cum a fost! VA imbratisez!
Fiica mea cea mare are 10 ani. Cand ne-am mutat la casa noua mi-a spus ca doreste sa doarma singura, in camera ei. Nici acum, cand sora ei are 1 an si 10 luni nu doarme singura, ci tot cu mine si cea mica. Spune ca isi iubeste surioara si nu poate fara ea. Suporta manute, picioruse, pumnisori in cap, in gura, in burta (ca si mine dealtfel), dar doarme cu noi. Nici eu nu ma pot lipsi de ele.
Cand fetita cea mare avea 11 luni, ma straduiam sa o alaptez si sa o pun la loc in patutul ei. Pana intr-o noapte cand trezindu-se din 5 in 5 minute, nu mai stiam daca visez sau sunt treaza, era sa o scap din brate de la patul unde dormeam pana la patut (si atunci mi-am dat seama ca nu visez) am hotarat ca sotul meu sa-i cedeze locul papusicii langa mine. Si atunci i-am spus: ”o sa doarma cu mine pana se va marita din momentul asta”. Nu stiu daca asa va fi, dar stiu ca de atunci fetita nu a mai plans, s-a cuibarit langa mine si a dormit in toate noptile linistita.
Eu cred ca alegerea de a dormi singur este a copilului. Pana a aparut surioara ei, a mai dormit singura in camera cam vreun an de zile si acum nu poate renunta la ”bebelusa ei”. Poate cand va deveni adolescenta si va avea nevoie de intimitate.
Pana atunci, toate cele bune.
in cazul in care se mai intreba cineva: DE CE ne esti asa de draga? Raspunsul tau spune atat de multe. Si da, raspunsurile le gasim in noi, daca avem curajul sa le cautam si sa le gasim…Inainte de a-l avea pe Rares, nici nu ma gandeam ca o sa il alaptez mai mult de trei ani… vroiam sa il alaptez, dar NU atat de mult… mai mult, pe cand avea vreo doua luni, mi-am cumparat pastile de oprire a lactatiei, la sugestia unei “doamne” farmaciste sa fie in casa, eram sigura ca o sa le folosesc. au expirat, din fericire, nici ca le-as mai folosi oricum. Nici nu ma gandeam ca vom dormi din momentul in care am venit de la spital, numai impreuna…Iar acum, cu voia lui D-zeu, il asteptam pe bebe nr 2 si ne rugam sa gasim cea mai buna varianta de a trai, cum spui si tu, impreuna! imbratisari calde
Draga Cristela! Iti multumesc inca o data pentru tot ceea ce faci si pentru tot ceea ce impartasesti cu noi!
Noi ne-am cunoscut la Brasov in primavara si sunt foarte bucuroasa ca am avut aceasta onoare! Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a scos in cale!
Eu am niste probleme cu baietelul meu care luna viitoare face 6 ani. Am fost la mai multi medici si am primit diagnostice diferite. La 2 ani el a avut piciorul in ghips pentru o luna pentru o fisura de tibie. Dupa aceea a inceput sa mearga foarte rau ,adica cu varfurile picioarelor in exterior si cu mers de pinguin,destul de tzeapan asa. Acum in mai am fost la un alt medic tot in bucuresti, tot la regina maria, de care auzisem ca e f bun-la dr Burnei. Diagnosticul a fost asemanator cu unul din altele primite anterior: deformatie congenitala-picior plat si genum valgum. Ne-a dat niste talonete lipite pe exteriorul incaltamintei care sa-l oblige sa mearga pe exteriorul piciorului si in interiorul papucului o talonete cu o ridicatura ca sa-i formeze cumva scobitura. Problema e ca eu i le-am dat imediat si atunci plecam in concediu si a mers din prima zi f mult cu ei si seara m-a plans f tare ca il dor tare picioarele, ca nu mai poate merge si intr-adevar i se umflasera picioarele si se inrosisera. L-am dat cu diverse crema care nu i-au folosit cu nimic, in final i-am pus picioarele in apa calduta cu sare si asa, dupa cateva ture de stat cu picioarele in apa asta s-a linistit. Dar imi spunea din cand in cand ca il mananca talpa si daca merge pe ea il doare si mergea pe varf. Nu i le-am mai dat pana ne-am intors din concediu si acum am inceput sa i le dau treptat-azi 15 min ,maine putin mai mult si asa mai departe. Dar nici jumatate de ora nu a mers cu o zi inainte si iar zice ca are acele mancarimi si merge pe varfuri. Doctorul a zis sa le poarte continuu si afara si in casa timp de 2 ani si apoi sa venim la control,daca nu se rezolva va trebuie operatie. Acum incerc sa-l contactez dar nu ma pot ajuta cei de acolo. Nu stiu ce sa fac. Oare ar fi indicat sa ma duc si la acest medic de care spui tu? La dr Burnei m-a costat 400 de lei consultatia….dar nu mai conteaza asta! Important e sa rezolv problema asta ca m-am saturat de cand tot sufera cop[ilul asta! Am facut un an si de kinetoterapie, masaj, inot, mers pe bicicleta pe tot timpul calduros….
Daca crezi k poti sa ma ajuti cumva, cu un sfat iti multumesc din suflet!
Iarta-ma ca am scris asa mult, dar cred ca ma intelegi ca sunt o mamica disperata!
Doamne ajuta!
Draga mea Laura,
Multumesc pentru incredere si pentru mesaj. Tot sprijinul meu, tot ceea ce stiu, ce am trait si ce am impartasit spre imputernicirea celor ce citesc se afla deja in mesajul meu. Te rog, citeste-l inca o data, lasand pe perioada lecturarii “disperarea” la o parte/ Te rog sa retii ca atunci cand suntem sub imperiul disperarii, spaimelor, fricii, nervozitatii, supararii, stresului in general, RATIUNEA NU FUNCTIONEAZA, char daca noi ne dorim sau chiar ajungem sa credem ca suntem rationali. Nu, acea parte a creierului este inchisa de sistemul nervos, concentrat in astfel de momente pe “supravietuire”, pe instincte. Asadar, raspunsurile la intrebarile tale sunt deja in acest articol, de fapt sunt in tine, articolul doar este o coasa cu care sa dai la o parte buruienile care au acoperit raspunsurile.
Va imbratisez,
cristela
Draguta mea,
Alaturi de celelalte mamici iti multumesc si eu la randu-mi…de mare folos ceea ce ne impartasesti.E mare nevoie de sfaturi pertinente in lumea asta a mamicilor care mai de care agasate de “specialisti” ,care nu fac altceva decat sa ne tina in deznadejde ca mai apoi sa poate exploata din plin asta.
Si eu am avut parte de o dna dr care mi-a facut capul tandari cu explicatii de tot felul legate de dormitul impreuna.
Te rog spune-mi ce stii despre microscopia in camp intunecat!
Inca o data multumiri si multe imbratisari !
Post cu folos!
Draga Daniela, multumesc pentru comentariu.
Nu am inteles intrebarea, este foarte generala.
Cu drag
Buna, Cristela! Felicitari pentru articol si iti multumesc pentru toate informatiile pretioase pe care le imparti cu noi. Ai idee de unde pot sa achizitionez cartea d-ului Dr Jianu- Patologia pediatrica a copilului pana la varsta de sase ani ? (la o prima cautare pe google, nu am reusit sa o gasesc)
Multumesc, Simona! Am raspuns deja, multumesc pentru lecturarea comentariilor! Cu drag
Draga Cristela. Și ce e de făcut la adulți cu picioare crăcănat? Ale mele nu s au corectat am 28 de ani, inebunesc când mă gândesc sau le văd așa. Don când în când mai am dureri de șolduri mai mult când merg încet.
Exista vre o cale de reparare la vârsta ăsta?
Draga Daniela, multumesc pentru intrebare. Nu stiu raspunsul. Dar poate o discutie cu un astfel de ortoped ar putea aduce unul …
Draga Cristela, la concluzia aceasta am ajuns si eu, fiecare copil e diferit iar ceea ce nu se incadreaza in tiparele trasate de medicina e considerat anomalie sub nume de diagnostice care mai de care (nu neg folosul medicinei acolo unde este cazul), dar caut mai multe pareri atunci cand ma lovesc de cazuri de “boala”.
In legatura cu piciorul plat, primul copil s-a nascut asa si acum are 5 ani si nici nu imi dau seama cand s-a corectat, fara sa folosim ceva special in sensul acesta.
Celui de-al doilea copil la ecografia de sold de la 4 luni ni s-a spus sa nu-l asezam in fund ca n-ar avea oasele bine formate, doar “schitate”, ne-a explicat, si sa ne intoarcem peste o luna la control. Rezultatul: a inceput sa mearga singur la 10 luni si jumatate, va dati seama ca nu l-am putut tine intr-un loc!
Acum as vrea sa te intreb daca ai avut experienta sau ai cunostinte despre dozarea de anticorpi in sarcina din cauza incompatibilitatii de rh?
Iti multumesc pentru toate gandurile frumoase pe care le impartasesti cu noi!
Draga Daniela, multumesc pentru impartasirile tale!
Nu, nu am, dar stiu ca Ditta Depner a publicat candva un articol pe acesta tema. O poti intreba, draga mea.
Cu toata dragostea,
cristela
Draga Cristela, oare ai vreo sugestie despre cum putem sa inlaturam Frica celor din jur? am un bebelus de 2 luni si 3 saptamani si e minunea mea care ma vindeca incet, incet de fricile care ma macinau pana acum in legatura cu cresterea copiilor. o luna de zile a trebuit sa stau doar eu cu el, 24 de ore pe zi, zi de zi (tati fiind in spital si familia fiind departe), timp in care am trecut de la momente de panica la o pace interioara minunata. vad in el toata Bunatatea care este Dumnezeu, vad Minunea din el si am certitudinea ca Dumnezeu a creat magnific acest trup si suflet. dar daca eu am depasit momentan fricile care ma atacau, sotul meu se teme acum de fiecare sughit, de fiecare stranut, de fiecare pata mica de pe corpul puiului nostru. incerc sa il linistesc, sa il fac sa aiba Incredere, dar nu reusesc. e foarte credincios, dar cand e vorba de copil, parca i se sterge toata Increderea in Dumenezeu si ar vrea sa controleze el totul; nu e ipohondru, dar daca ar putea, cred ca ar merge zilnic la medic, numai sa il asigure cineva ca este bebelusul sanatos. stiu ca fiecare om are drumul si ritmul lui, dar as vrea sa aiba si el parte de liniste si sa se bucure de copil. nu stiu cum sa il indrum.
Draga Andreea, multumesc pentru intrebare. Nu, nu am nicio sugestie, pentru ca nu exista nicio modalitate in care putem NOI sa inlaturam fricile ALTCUIVA. Asa dupa cum nu putem NOI sa vindecam pe ALTCINEVA cu vointa si perseverenta noastra. Am mai scris: “Singura frica autentica e atunci cand esti in pericol sa iti pierzi viata. Restul sunt frici induse. De diverse si diversi. Si asta doar pentru ca noi permitem sa se intample asa: noi suntem cheia prin care mediul exterior ne patrunde in minte, in suflet si in corp. Si tot noi suntem cheia pentru ca ceea ce e nociv in interior sa iasa si sa traim in liniste si sanatate.” MAi multe despre frici aici: https://old.cristelageorgescu.ro/patate-mai-simplu-de-atat-nu-se-poate/03/2015/.
Adevarata dovada de credinta asta e, sa te increzi in Domnul Dumnezeul tau ca are grija de grijile tale, ca iti raspunde cand vei cere. Nu sa respecti niste obiceiuri duhovnicesti sau dogme. Faci ce trebuie facut ca parinte si mai departe esti increzator ca va fi purtata grija ta de El. “LAsati Lui toata grija voastra, ca EL are grija de voi”.
Poate n-ar strica sa-I ceri lui Doamne Doamne sa te invete pe tine cum este sa traiesti si sa stii sa traiesti fara a fi afectata de frica celor din jur.Si sa faca asta in cel mai bun mod pentru tine.
Buna
Multumim.
Legat de sistemele de purtare aveti vreo idee? Stiti cumva părerea dlui doctor? E ok pt oasele lor? Multe firme spun ca sistemele lor sunt ok de la nastere ( de ex manduca). Un pediatru mi-a zis ca ar fi ok dar as vrea mai multe păreri.
Multumesc.
Draga Diana,
Din pacate nu, nu am discutat atunci pentru ca ai mei nu au suprtat niciun fel de sistem de purtare decat bratele mele si caruciorul pentru somn si calatorii. am avut si noi o manduca superba, dar a mers doar de vreo 3-4 ori cu ea.
Dar daca dintre cititori merge cineva si il intreaba, am sa actualizez cu raspunsul primit.
Cu drag
Mulțumesc pt răspuns.
Buna, doresc sa citesc despre displazia de sold la nou nascuti. Unde gasesc informatii?
Buna ziua.Am citit articolul dvs. si as dori sa-mi spun si eu parerea mea.Acum 7 ani,l-am nascut pe Alex,baietelul meu,dupa o aventura de 13 ore de travaliu.S-a nascut sanatos,fara nici o problema.La externare,medicul imi spune sa vin la doua luni la ortoped pentru control.Cand ma duc cu copilul la ortoped,domnul respectiv face niste exercitii la piciorusele lui si imi spune ca are displazie de sold.Sa cada cerul pe mine nu alta.Il intreb ce e aia,si-mi spune ca oasele femurului nu sunt egale,nu sunt prinse cum trebuie.Eu il intreb de ce,cum s-a putut intampla asta,ca doar la nastere a fost totul ok,medicul de garda i-a verificat reflexele la picioruse,si a fost bine,nu l-a durut nimic.Doctorul imi spune ca poate l-a tras cineva de picioare mai tare decat ar fi trebuit.Bun,si ce e de facut? Ma trimite nu la o ecografie,ci la radiografie.Si o desteapta de acolo n-a vrut sa inteleaga ca nu se vede prin scutec si la prima radiografie nu s-a vazut nimic,asa ca a trebuit sa-i mai fac una.Ma duc cu radiografia la doctor,face el niste semne acolo si-mi da o trimitere la un medic ortoped care chipurile stia mai bine ce trebuie facut.M-am dus a doua zi la medicul respectiv,si acesta imi spune ca ii trebuie un aparat care sa-i tina picioarele cracanate si ridicate putin in sus.Am uitat cum se numea,ceva cu B,Becker,parca.Ei si aparatul respectiv trebuia sa-l iau de la o clinica particulara,unde trebuia sa fac comanda,m-a costat 80 de lei,dar am zis ca ii dau mai ales ca medicul ortoped m-a infricat ca daca nu ii pun aparatul respectiv copilul o sa aiba probleme cand va fi mai mare,va merge cu un picior mai sus,sau se va stramba de la mijloc,tot felul,desi Alex acasa era activ,dadea din picioruse cat putea de tare si nu dadea semne ca l-ar durea ceva,dar deh…Si cand a venit in sfarsit comanda si m-am dus sa iau aparatul,am avut o mare surpriza.Ma asteptam sa fie ceva sofisticat,cand colo era o bucata de plastic indoita cat sa acopere burtica si spatele,prinsa cu niste bretele cu arici.Ei pe chestia asta am dat eu 80 de lei,si a trebuit sa il poarte o luna jumatate,dupa care m-am dus din nou la control.Ortopedul ma trimite din nou la radiografie,dar de data asta i-am spus desteptei de acolo sa-i faca radiografia fara scutec.In fine,primesc raspunsul mult asteptat,ca totul e in regula.Chestia e ca atunci cand a inceput sa mearga,n-am folosit nici un fel de rotobil sau premergator,si-a folosit piciorusele lui,iar in casa mergea descult,tot ca sa nu mai aiba probleme cu picioarele.Problema e ca nimeni nu-ti spune la maternitate cu ce te poti confrunta,eu una am fost tratata destul de urat si cand mai apare si una ca asta, e destul de greu.N-am stiu ce e aia displazie de sold pe partea dreapta,nu am avut de unde sa ma informez,eram total zapacita,Alex nu era de acord cu aparatul,trebuia sa stea zi si noapte cu el,i-l dadeam jos numai cand face baita si atunci era bucuria lui.A fost o perioada grea pentru mine,fiind primul nascut,si nu ma asteptam sa am probleme chiar din primele luni,mai ales ceva de genul asta.
Ciudat totusi ca atat de experimentatul dr Jianu (cu sfaturile scrise in articol sunt total de acord, dar eu nu le-am primit de la el ci de la alt ortoped), noua ne-a diagnosticat baiatul cu displazie de sold la 8 luni si ne-a recomandat sa-l tinem cu 2 pampersi si cat mai mult cracanat in hamuri fara sa mearga. La ortoclinic insa ni s-a infirmat diagnosticul si cu kineto 2 luni piciul a scapat fara chin si de la 1 an alearga non-stop. Nici urma de displazie n-a fost.
Da stiu, eu am facut ecografia de sold la copil si mi-a spus ca are o usoara displazie si ne-a trimis la spital. Acolo am intalnit un medic de moda veche, recunoscut, care l-a consultat ca la carte si a zis ca la carte si a zis ca e un copil absolut normal si va sta in fund, apoi va merge in picioare si sa nu fortam lucrurile…sa-l lasam sa le faca singur.
Eu imi pun intrebarea daca medicii te sperie uneori degeaba.
Linkul “care e cea kai buna incaltaminte pentru copii” duce spre alta postare.
TAnia, exact! Duce catre postarea “care e cea mai buna incaltaminte pentru copii”.
buna, vroiam sa va intreb cand veti publica articolul despre displazia luxanta de sold (ca suntem presati de medic cu privire la aceasta problema si tot incerc sa ma informez)
Draga Paula,
Mu am uitat de el, multumesc. Pana la publicare, de ce nu cereti o a doua opinie, poate chiar de la prof. Jianau, daca sunteti in Romania?
Cu drag
Frenul rupt la copil de3ani si 10luni la buza de sus si gingie poate sa ii afecteze pozitia guriti sau a nasului frenul ramas sub buzita rupt ce se va intampla pe viitor ca sunt tare speriata e bine sau nu e bine frenul rupt ramas acolo cand o sa creasca mai mare ce se va intampla cu frenul rupt
Draga Elena,
Te rog, scrie-i domnului doctor pentru un raspuns de specialitate sau ia legatura cu un medic chirurg specialiatea chirurgie buco-maxilo-faciala.
Multa sanatate,
cristela
Buna seara. Am suferit o entorsa in urma cu 2 luni. Dupa radiografie mi s-a spus ca nu este nimic rupt si ca in cateva zile totul va fi bine. Primele 10 zile nu am putut deloc sa merg pe picior dupa care usor am inceput sa merg. Dupa o luna mi-a disparut si echimoza insa durerea persista si mai ales umflatura in zona aceea. Mentionez faptul ca dupa o luna m-am intors la servici dar stau timp indelungat pe scaun. Uneori cand incerc sa merg mai mult simt o durere mai mare. Deasemenea nu pot sa intind articulatia prea mult simtind ca ceva mi se opune. Credeti ca ar trebui sa evit mersul si sa iau o perioada de repaus? Sunt tare ingrijorata !
Buna dimineta, va multumesc pentru mesaj si mai ales va multumesc pentru intelegerea ca orice raspuns v-as da, este unul ipotetic, asadr nu foarte util pentru Dvstra.
CE va pot spune insa cu siguranta este ca in zona respectiva e nevoie sa va miscati limfa, iar statul pe scaun ore intregi face recuperarea Dvstra anevoioasa si de lunga durata. Corpul uman nu a fost proiectat sa STEA, ci sa fie constant in miscare. De aceea probabil ca pentru noi, oamenii moderni sedentari, s-a inventat recuperarea, fizioterapia.
Consultati un medic de specialitate sau un fizioterapeut.
Cu drag,
cristela
Buna Draga Cristela,
Te rog sa imi spui cum ti-ai dat seama ca cei 2 P aveau fren sublingual? Întâmpinați probleme la alăptare? La mine, fetița are reflux si multe dintre simptomele despre care am citit sunt legate si de posibilitatea de a avea fren sublingual (suge putin si des, e agitata la san, vomita după ce este alăptare, somn agitat in reprize de 30 min). Multumesc
Cu drag,
Diana
Draga Diana,
Frenul este bucatica aceea de piele de sub limba (sublingual), toti il avem, nu e o “boala”. Doar ca la unii copii (cum a fost cazul cu Pavel si cu Petru) porneste fix din varful limbii, nu de sub ea. Mergi sa o vada medicul despre care am scris, dr. Steluta Giuvelea de la Spitalul Gr. Alexandrescu – asta daca esti in Bucuresti. Voma dupa alaptare nu are legatura cu frenul sublingual. Cand un copil refuza laptele mamei, inseamna ca simte ca acel lapte nu ii face bine. Ai grija cu ce incarcatura emotionala vine laptele tau, in ce mediu stai, ce auzi, care e energia familiei, totul se transmite prin lapte copilului. Voma e un mecanism de aparare!
Cu drag
Iti multumesc mult pentru raspuns, Cristela.
Eu m-am uitat si mi se pare ca nu ar avea, dar am citit ca ar fi si fren posterior care nu se vede cu ochiul liber, ci se stabilește in urma unui consult de specialitate. Nu sunt din bucuresti, însă as putea sa merg la Dna Dr pentru liniștea mea. Baietelul cel mare a fost alăptat pana la 3 ani si a avut si el reflux pana la 6 luni, însă cu rabdare, tinut in brate, alăptat putin si des l-am depășit. Recunosc ca m-am stresat cand am văzut ca si fetița are reflux, însă ce m-a pus pe gânduri a fost agitația ei la san (faptul ca suge f putin, adoarme la san după ce trage de 5/6 ori, se trezește la 30 min apoi, elimina mult aer si tot asa).
Multa sanatate!
Cu drag,
Diana
Draga mea, e iti multumesc. Acest reflux arata o mare stare de acidoza limfatica la nivelul sistemul digestiv. Ea poate fi cauzata inclusiv de stari emotionale, totul este holistic si interdependent. Nu exista copil “bolnav” in familie sanatoasa. Energia familiei este determinanta pentru starea copilasului.
Sun-o inainte pe doamna dr., sa nu bateti drumul de pomana, tel. pe care il aveam eu era: 07290 41 753.
Cu iubire,
cristela
Buna Diana,
Intra pe grupul Alapteaza de pe facebook, acolo sigur vei gasi raspuns la intrebarile tale despre simptomele bebelusului tau in timp ce suge (pe langa partea emotionala de care vorbste Cristela, bineinteles). Faptul ca scoate mult aer si se agita in timp ce suge poate fi semn de fren labial sau sub-lingual (nu face vid intre limbuta si sanul tau si intra mult aer) si voma poate fi o consecinta, mai ales daca el nu ragaie bine dupa fiecare alaptare. Stiu ca este un medic specializat pe interventiile astea de taiere a frenului care vine din Bucuresti si in alte orase, periodic – Timisoara, Cluj, daca nu esti din Bucuresti. Intra pe grupul asta sau chiar pe cel de Fren lingual-fren labial Romania si da un search sau posteaza direct experienta ta, vor fi mamici care iti vor raspunde, sa te directionze spre un consultant in alaptare din orasul tau.
Numai bine,
Simona
Multumesc mult Simona,
Sunt in aceste grupuri deja. Din păcate, consultante in alăptare nu găsesc decât la bucuresti. Sâmbăta voi merge la un specialist din Iasi, recomandat tot de pe grupul respectiv, ss o verifice de fren, iar daca nu rezolvam va trebui sa mergem la bucuresti sa ma vada si o consultanta in alăptare.
Multumesc inca o data,
Cu drag,
Diana