13. Despre cancerul de colon • Versiunea veche

Cristela 23 aprilie 2016 18:51

Draga Simona, multumesc pentru vizita si pentru intrebarea provocatoare. Interesanta observatie, este prima oara cand primesc aceasta intrebare si ma bucur pentru stimulent.

Raspunsul meu reprezinta o perspectiva personala, m-as bucura sa avem raspunsuri, din pacate abia am scrijelit la suprafata intelegerii lucrurilor. Organismul uman cu toate procesele care au loc la nivel celular in fiecare secunda, precum si intelegerea lui in integralitate, holistic, sunt cunoasteri in derulare pentru fiecare dintre noi.

Ca generatiile tinere sunt din ce in ce mai slabite fizic, stim deja, exista explicatii detaliate furnizate de Dr. Kousmine, de Dr. Robert Morse sau de Ing. Valeriu Popa. “Slabiciunea” sistemelor se transmitw. Mai mult decat atat, se transmit si toate “incarcaturile” energetice si emotionale negative sau probleme nerezolvate, acumulate de generatii, care adauga la fragilitatea si rezistenta corpului, la calitatea raspunsului imun.

Saptamanal intalnesc cazuri de cancer la copii, la varste din ce in ce mai fragede. In momentul in care avem deschidere si libertate spre patrunderea aspectelor spirituale, descoperim diverse explicatii.
1. Dr. Sorina Soescu, care are o experienta cazuistica impresionanata cu astfel de cazuri, are teoria copiilor kamikaze. Copii care preiau din corpul mamei si din genele tatalui toata incarcatura de toxine. Ei “vin” pe lume pentru a-si salva mama, pentru a o ajuta ”sa se curate”, preiau tot ce ameninta sa o distruga (inclusiv cancerul) si se sting repede, odata cu incetarea “misiunii”.
2. Ing Valeriu Popa, intrebat de un reporter daca reuseste sa vindece orice bolnav, a explicat ca exista doua categorii de bolnavi:

a. cei care vin in aceasta viata “autoprogramati” = destinati a se imbolnavi
b. cei “autoaccindentati” dupa nastere

a. In cazul celor “autoprogramati”, boala reflecta intotdeauna un pacat savarsit candva, int-una dintre vietile precedente. Boala este manifestarea adevarului ca niciun gand, nicio emotie, nicio fapta nu sunt inofensive, nu se pierd, ci raman inscrise in Memoria Universala. El explica cum infirmitatile, sistemele sau organele care vor ceda primele si pe care le are asa de la nastere sunt astfel programate ca o consecinta a actiunilor omului respectiv din vietile anterioare si = incarcatura destinatala (karmica) si ca in cazul acesta nu pot fi vindecati de niciun fel de vindecator, nici macar de Divinitate, pentru ca Dumnezeu nu intervine in legea karmei care este legea echilibrului, a armoniei universale: ceea ce ai facut, aceea vei suferi.

Explica insa Valeriu Popa ca doar in cazuri speciale, prin rugamintea intermediarilor dintre oameni si Dumnezeu si doar daca individul respectiv are o misiune speciala in viata actuala si este in locul si in timpul in care traieste, Dumnezeu intervine, prelungind viata sau scutindu-l de suferintele pe care el insusi si le-a programat, candva in trecut.

2. Autoaccindentatii ajung sa se imbolnaveasca pentru ca nu respecta regulile de viata, fie din necunoastere, fie din nepasare, dar nu au incarcatura karmica din vieti precedente, insa si-o construiesc pe parcursul vietii actuale.

Si o ultima posibila explicatie pe care o indraznesc este ca legata de gradul de CONSTIENTA. (Cancerul nu este alceva decat expresia INCONSTIENTEI – un grup de celule degenerate, scapate de sub control, precum un grup de rebeli, care actioneaa haotic, agresiv si face ravagii in organism, vrea sa distruga totul, precum in razboi, cand un grup de oameni, vrea sa distruga alt grup de oameni, cu pretul vietii lor. Sau precum niste teroristi sinucigasi. Aceste celule si-au pierdit constienta apartenentei la intreg.

Ei bine, se stie ca dezvoltarea noastra are loc in cicluri de cate 7 ani si pana la 50 de ani au loc cele 7 cicluri de dezvoltare. Abia de la 50 de ani se spune ca avem suficiente experiente de viata acumulate, asa incat sa incepem sa ne TRAIM cu adevarat viata. Primii 14-15 ani de viata (la unii si mai mult, din pacate) sunt ani de totala dependenta pentru fiinta umana. Tinerii intra in viata plini de idei si perceptii despre viata, lume si despre ei insisi, idei care nu le apartin. Cu acest bagaj se arunca in viata pentru urmatoarele 2-3 etape: sa acumuleze si sa realizeze ceva. Pe la 35 de ani si pana la 50 de ani incep diverse crize care afecteaza modul de a privi lumea: pierderea parintilor, o boala, relatie/mariaj esuat etc. De obicei este un apel la trezirea din noaptea emotionala si mentala. Si uite asa, pe la 45-50 de ani, dupa ce viata ne forteaza sa ne confruntam cu haosul, slabiciunile noastre, depresii, dependente, boli, accidente, dezastre financiare, incepem sa pricepem ca de fapt nu e nicio drama, ci o oportunitate de a ne RENASTE. Sufletul nostru are sansa sa renasca (datorita acestor tipuri de experiente) liber, plin de iubire, recunostinta, emotii care schimba chimia corpului si sunt vindecatoare. Cu alte cuvinte, primii 50 de ani sunt un fel de viata mai putin constienta despre cine suntem si ce putem cu adevarat, este o calatorie prin intuneric, pentru a iesi la lumina.

De aceea e atat de imortant sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne trezi cat mai devreme si a nu pasa copiilor nostri tot ceea ce am preluat si am carat la randul nostru, generatii la rand.

As mai sta la povesti, dar “mi-e casa ne-ngrijita si mi-s rufele la soare, si copiii cer mancare…” 🙂

Cu pretuire si recunostinta: raspunzand pentru tine, ma clarific si eu.

cristela

Opinii 2 opinii

Sunt acceptate observații, comentarii critice sau păreri care nu coincid cu ale autorului, dacă:

1. Sunt exprimate cu bunătate autentică și cu omenie.

2. Sunt adevărate.

3. Sunt necesare și aduc un aport constructiv comunității de cititori.

Important

Dacă sunteți într-o situație de urgență, de criză sau dacă o altă persoană e în pericol și aveți nevoie de ajutor imediat, NU FOLOSIȚI ACEST SITE.

Simona 22 aprilie 2016 14:40

Bună ziua, Cristela. Ți-am descoperit cu puțin timp în urmă site-ul și când am timp îl citesc cu plăcere și luare aminte. Doresc să-ți adresez o întrebare. Din mai multe discuții chiar și cu medici mi-am făcut o proprie concluzie (sau poate este și un studiu pe această temă) că de cele mai multe ori persoanele ce depășesc o anumită vârstă sunt mai rezistente la cancer decât tinerii. Și vreau să te întreb de ce?
Cu admirație,
Simona

Răspunde
1. Cristela 23 aprilie 2016 18:51
  
  Draga Simona, multumesc pentru vizita si pentru intrebarea provocatoare. Interesanta observatie, este prima oara cand primesc aceasta intrebare si ma bucur pentru stimulent.
  
  Raspunsul meu reprezinta o perspectiva personala, m-as bucura sa avem raspunsuri, din pacate abia am scrijelit la suprafata intelegerii lucrurilor. Organismul uman cu toate procesele care au loc la nivel celular in fiecare secunda, precum si intelegerea lui in integralitate, holistic, sunt cunoasteri in derulare pentru fiecare dintre noi.
  
  Ca generatiile tinere sunt din ce in ce mai slabite fizic, stim deja, exista explicatii detaliate furnizate de Dr. Kousmine, de Dr. Robert Morse sau de Ing. Valeriu Popa. “Slabiciunea” sistemelor se transmitw. Mai mult decat atat, se transmit si toate “incarcaturile” energetice si emotionale negative sau probleme nerezolvate, acumulate de generatii, care adauga la fragilitatea si rezistenta corpului, la calitatea raspunsului imun.
  
  Saptamanal intalnesc cazuri de cancer la copii, la varste din ce in ce mai fragede. In momentul in care avem deschidere si libertate spre patrunderea aspectelor spirituale, descoperim diverse explicatii.
  1. Dr. Sorina Soescu, care are o experienta cazuistica impresionanata cu astfel de cazuri, are teoria copiilor kamikaze. Copii care preiau din corpul mamei si din genele tatalui toata incarcatura de toxine. Ei “vin” pe lume pentru a-si salva mama, pentru a o ajuta ”sa se curate”, preiau tot ce ameninta sa o distruga (inclusiv cancerul) si se sting repede, odata cu incetarea “misiunii”.
  2. Ing Valeriu Popa, intrebat de un reporter daca reuseste sa vindece orice bolnav, a explicat ca exista doua categorii de bolnavi:
  
  a. cei care vin in aceasta viata “autoprogramati” = destinati a se imbolnavi
  b. cei “autoaccindentati” dupa nastere
  
  a. In cazul celor “autoprogramati”, boala reflecta intotdeauna un pacat savarsit candva, int-una dintre vietile precedente. Boala este manifestarea adevarului ca niciun gand, nicio emotie, nicio fapta nu sunt inofensive, nu se pierd, ci raman inscrise in Memoria Universala. El explica cum infirmitatile, sistemele sau organele care vor ceda primele si pe care le are asa de la nastere sunt astfel programate ca o consecinta a actiunilor omului respectiv din vietile anterioare si = incarcatura destinatala (karmica) si ca in cazul acesta nu pot fi vindecati de niciun fel de vindecator, nici macar de Divinitate, pentru ca Dumnezeu nu intervine in legea karmei care este legea echilibrului, a armoniei universale: ceea ce ai facut, aceea vei suferi.
  
  Explica insa Valeriu Popa ca doar in cazuri speciale, prin rugamintea intermediarilor dintre oameni si Dumnezeu si doar daca individul respectiv are o misiune speciala in viata actuala si este in locul si in timpul in care traieste, Dumnezeu intervine, prelungind viata sau scutindu-l de suferintele pe care el insusi si le-a programat, candva in trecut.
  
  2. Autoaccindentatii ajung sa se imbolnaveasca pentru ca nu respecta regulile de viata, fie din necunoastere, fie din nepasare, dar nu au incarcatura karmica din vieti precedente, insa si-o construiesc pe parcursul vietii actuale.
  
  Si o ultima posibila explicatie pe care o indraznesc este ca legata de gradul de CONSTIENTA. (Cancerul nu este alceva decat expresia INCONSTIENTEI – un grup de celule degenerate, scapate de sub control, precum un grup de rebeli, care actioneaa haotic, agresiv si face ravagii in organism, vrea sa distruga totul, precum in razboi, cand un grup de oameni, vrea sa distruga alt grup de oameni, cu pretul vietii lor. Sau precum niste teroristi sinucigasi. Aceste celule si-au pierdit constienta apartenentei la intreg.
  
  Ei bine, se stie ca dezvoltarea noastra are loc in cicluri de cate 7 ani si pana la 50 de ani au loc cele 7 cicluri de dezvoltare. Abia de la 50 de ani se spune ca avem suficiente experiente de viata acumulate, asa incat sa incepem sa ne TRAIM cu adevarat viata. Primii 14-15 ani de viata (la unii si mai mult, din pacate) sunt ani de totala dependenta pentru fiinta umana. Tinerii intra in viata plini de idei si perceptii despre viata, lume si despre ei insisi, idei care nu le apartin. Cu acest bagaj se arunca in viata pentru urmatoarele 2-3 etape: sa acumuleze si sa realizeze ceva. Pe la 35 de ani si pana la 50 de ani incep diverse crize care afecteaza modul de a privi lumea: pierderea parintilor, o boala, relatie/mariaj esuat etc. De obicei este un apel la trezirea din noaptea emotionala si mentala. Si uite asa, pe la 45-50 de ani, dupa ce viata ne forteaza sa ne confruntam cu haosul, slabiciunile noastre, depresii, dependente, boli, accidente, dezastre financiare, incepem sa pricepem ca de fapt nu e nicio drama, ci o oportunitate de a ne RENASTE. Sufletul nostru are sansa sa renasca (datorita acestor tipuri de experiente) liber, plin de iubire, recunostinta, emotii care schimba chimia corpului si sunt vindecatoare. Cu alte cuvinte, primii 50 de ani sunt un fel de viata mai putin constienta despre cine suntem si ce putem cu adevarat, este o calatorie prin intuneric, pentru a iesi la lumina.
  
  De aceea e atat de imortant sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne trezi cat mai devreme si a nu pasa copiilor nostri tot ceea ce am preluat si am carat la randul nostru, generatii la rand.
  
  As mai sta la povesti, dar “mi-e casa ne-ngrijita si mi-s rufele la soare, si copiii cer mancare…” 🙂
  
  Cu pretuire si recunostinta: raspunzand pentru tine, ma clarific si eu.
  
  cristela

Care este opinia ta?

Important

Newsletter