Sunt multe paradoxuri legate de ființa umană.
Unul dintre ele este capacitatea uimitoare de rezistență a organismului la toate agresiunile și abuzurile la care îl supunem. Modul în care ne comportăm poate fi descris cel mai bine de sintagma: “Omul împotriva lui însuși“. Ei bine, cu toate astea, reușim să supraviețuim 60, 70, 80 de ani și suntem mulțumiti, numim asta “a trăi decent”: o sănătate relativ stabilă și care nu ne dă mari bătăi de cap pînă la 60 de ani, o casă, o mașină, o familie, ceva bănuți deoparte, copiii la facultate sau căsătoriți…
În încercarea de a furniza o explicatie pentru paradoxul de mai sus (cum de organismul rezistă, deși îl abuzăm consecvent?), cei mai mulți dintre noi amintesc despre bunicii noștri care ”au mâncat de toate” și trăiesc sau au trăit ani mulți, bine mersi. Am devenit în mod autentic interesată de cât de elocvent este cu adevărat exemplul bunicilor noștri pentru un trai sănătos. Am putut face propriile observații, inclusiv în propria familie, unde bunicile mele au împlinit 98 de ani (martie 2018).
Deși organismul lor nu mai are vigoarea de acum 4 ani, când am publicat acest articol, sunt încă tonice în gândire și încă mă mai întreabă de ce mănânc ”ca sectanții” sau ”grăunțe, ca porumbeii” și ce-o să facă cei 2P când vor fi mari și vor merge la întâlnire cu o fată care va mânca diferit … 🙂
Iată observațiile mele, lecțiile pe care le-am desprins, privind cu recunoștință în jur la bătrânii noștri:
1. Este o diferența între “a trăi” și “a supraviețui“
De fapt, atunci când bătrânețea e reprezentată în mintea noastră ca o cămașă de forță biologică, ar fi mai just să numim totul SUB – viețuire, nu SUPRA – viețuire…
2. Este o diferență mare între “a trăi mult” și “a trăi mult și sănătos”
Una e să treci de 80 de ani fără probleme de dantură sau ochi, să ai un aspect agreabil, să lucrezi/culegi grădina, să citești, să fii conștient de efectul vorbelor și al gândurilor tale asupra propriului corp și asupra celor din jur, să fii nerăbdător să le spui povești pline de înțelepciune nepoților, să le zâmbești celor din jur, să râzi din când în când cu pofta, să fii recunoscător pentru darul vieții și alta e să fii prizonierul ideii absolut false, inoculată de sistem, că bătrânețea înseamna boală și că e normal să suferim pe măsură ce înaintăm în vărstă. Nu e pic de normalitate în această idee, scoteți-o definitiv din mintea, din inima și din viața voastră! Nu e ”normal” (așa cum suntem făcuți să credem) să fii la la pat sau să umbli trist, resemnat, încruntat, arțăgos, uneori bârfitor și iute judecător, lipsit de considerație față de Darul Vieții și să consideri ”pumnul de medicamente” singura cale de acces la bucuria vieții.
3. Este o diferență și mai mare între ”a trăi mult și sănătos” și ”a trăi mult și sănătos la potențial maxim”
Cultura modernă are ca temelie comoditatea, așa încât rareori mai găsim motivația străduinței pentru măreție. Noi, oamenii moderni, trăim la mai puțin de 5% din potențialul nostru și ne mulțumim sau acceptăm ușor limitările, rutina, “recompensele” înșelătoare: bani, Like-uri, carieră, titluri și funcții, casă, garderobă de marcă, mașină, concedii si “sancțiunile” impuse de sistemul social: lipsuri, nevoințe, discriminare, izolare, ridiculizare, umilire, abuzuri de toate tipurile.
Așa au crescut și au trăit bunicii și părinții noștri, așa am crescut și noi. Avem însă, spre deosebire de ei, șansa să alegem conștient cum trăim de aici încolo. Pentru asta trebuie să ne trezim reciproc și să ne reamintim cine suntem și ce putem cu adevărat.
Când ne deșteptăm din hipnoza indusă de sistem prin mass media, avem șanșa să găsim singuri cheia spre o existență plină de sens, care îsi merită numele: ”Ce vrem de fapt să facem cu toată sănătatea după care alergăm?” Răspunsul ne va permite să nu (mai) facem compromisuri în ceea ce privește binele nostru, al copiilor și al familiei.
Stiu că se poate ca indiferent de vârstă să avem deschidere către noi perspective, către cunoaștere și înțelegere, către posibilități infinite. În 2014, când am publicat acest articol, am făcut-o spontan, în urma unui mesaj cu fotografie, primit de la o cititoare, medic blând și mamă/soție delicată: “Ea e bunica mea, pe care o iubesc enorm. Acum citește cartea. Încă nu a terminat-o, dar deja începe să pună în aplicare. Și mă bucură enoooorm! Te cuprindem cu drag”. Azi (30 martie 2018) am actualizat spontan și republic articolul, în urma a peste 8 mesaje primite în ultimele două săptămâni, în care copii sau nepoți iubitori mă întreabă ce se poate face pentru părinții sau pentru bunicii lor cu Alzheimer, cancer, cataractă sau fractură de șold.
Bunicilor, părinților, cu recunoștință mulțumim domniilor voastre, sărutăm palmele trudite și vă cuprindem inimile încercate, oriunde v-ați afla!
Buna Cristela,
Imi place articolul si marturisesc ca am discutat de multe ori cu sotul meu exact pe aceeasi tema. Bunicii longevivi de la tara nu mai au dinti (digestia cred ca e distrusa), grad avansat de osteoporoza, cocosati in unghi de 90, diverse boli: diabet, reumatism, paradontoza; multe de care nici macar nu sunt constienti. E adevarat ca multi dintre acestia inca muncesc, dovada ca psihicul este inca bun.
Ceva totusi nu inteleg si fara nici un fel de ipocrizie intreb: Tu ce faci cu sanatatea?
Draga Corina,
Cu drag iti raspund, pentru ca mi-am raspuns mie de pe la 34 de ani, cand Dumnezeu m-a salvat din gherele mortii. Sanatatea mea este pentru a face o contributie, o diferenta in lume, in vietile oamenilor. Cat am lucrat in banca, am scris istorie in domeniul respectiv si, prin voluntariatul meu, in sistemul de invatamant romanesc. Dupa banca, am raspuns deja public, prin pagina Despre autor. Reiau pentru tine: “Viata mea este pentru desavarsirea unor obiective care au stat ani buni de zile in categoria “Visuri pentru alta viata” si care includ educatia si militantismul pentru sanatate si etica in domeniu. Ma inspira, imi dau energie si curaj. E o binecuvantare sa te poti trezi in fiecare zi motivat de gandul ca ceea ce ai de facut de-a lungul zilei si pentru anii ce vor urma este expresia desavarsita a cine esti de fapt in adancul inimii si sufletului tau. Sa simti ca prin experienta personala (inclusiv de boala, vindecare, detoxifiere, regenerare si revigorare) te alaturi celor care se straduiesc sa creeze o lume mai buna, ca pasesti pe o carare aliniata perfect la valorile tale personale, chiar daca e o carare mai putin umblata. In semn de multumire pentru voi, pentru cei de la care am invatat, pentru toti copiii si pentru slava Bunului Dumnezeu.”.
Dar cel mai bun raspuns il gasesti chiar la inceputul articolului despre conferinta mea din Romania, in ianuarie, la Bucuresti: “Adevărata bucurie în viață asta este: să fim folosiți în slujba unui țel pe care noi înșine să-l socotim peste măsură de însemnat. Să fim o forță a naturii și nu un jalnic ghemotoc egoist de lipsuri și nevoi, care se jeluiește că lumea-ntreagă nu se devotează îndeajuns propriei noastre fericiri. Eu unul sînt de părere că viața mea aparține comunității și, cît trăiesc, a face tot ce pot în slujba ei este pentru mine în același timp datorie și privilegiu. Cînd îmi va sosi ceasul, vreau să mor folosit pînă la capăt, căci iubirea mea e cu atît mai mare cu cît muncesc mai mult. De bucurat, mă bucur de viață așa cum mi-a fost dată. Viața nu este pentru mine o lumînărică iute stinsă; ci o torță măreață pe care deocamdată o țin strîns și vreau s-o fac să ardă cu o flacără cît mai strălucitoare înainte de-a o da mai departe generațiilor care vin.” (George Bernard Shaw, Om și Supraom) Mai multe aici: https://old.cristelageorgescu.ro/conferinta-de-la-bucuresti-in-imagini-cateva-cuvinte-si-potop-de-simtaminte/01/2014/
Buna ziua,
Citesc raspunsul dvs. insa nu il inteleg pe deplin. Este un raspuns foarte frumos, inaltator, poetic chiar dar nu concret. In slujba carui tel sunteti dvs. folosita? Dumneavoastra faceti ceva voluntar, gratis in folosul comunitatii? Sunt convinsa ca la fel ca multe alte bloguri oferiti informatii cititorilor dar banuiesc ca nu la asta va referiti, nu?
Cand am citit articolul “In semn de multumire” am crezut ca ati renuntat la blog pentru ca ati ales o alta cale de ai ajuta pe cei care au nevoie, insa nici articolul acela nu preciza concret despre ce este vorba. Am vazut ca ati revenit in blogosfera dar sincer nici acum nu stiu la ce v-ati referit sau inca va referiti?
Bineinteles nu trebuie sa va simtiti obligata sa raspundeti daca cumva va iritata intrebarile puse.
Buna ziua,
Faceti un exercitiu: Dvstra ce credeti, in slujba carui tel sunt folosita? Fac ceva “voluntar, gratis in folosul comunitatii”? Continuati sa cautati raspunsurile, vor veni. Sunt acolo si le veti gasi daca intentia Dvstra autentica este chiar aceasta. Bineinteles ca nu trebuie sa va simtiti obligata sa le cautati daca cumva va irita raspunsul dat.
Ha,ha ping-pong;mingea e acum inapoi in terenul meu. Ma amuza dar nu ma irita raspunsul dvs. Ramane insa un raspuns evaziv, care dupa cum vad din comentariul anterior intriga mai multe spirite decat v-ati fi asteptat. E in ordine…..nu mai insist.
Nu va suparati dar de ce trebuie ca munca in folosul comunitatii sa fie gratis, pentru a fi luata in considerare? Asta stiu ca e ca o pedeapsa cand ai savarsit o infractiune sau daca vrei sa-ti scurteze termenul la inchisoare pe motiv de buna-purtare. Daca insa va referiti la blogul care contine gratis informatii obtinute pe bani si sacrificii, atunci credeti ca asta este suficient de concret?sau doar inaltator?poetic?
Nu stiu cine sunteti. Nelamuririle mele sunt adresate autorului acestui blog. Din consideratie pentru autor nu doresc sa intru in polemici si discutii inutile cu vizitatorii blogului, asa cum am vazut ca “se poarta” pe mai toate blogurile in ziua de azi. Ma abtin cu greu sa va raspund.
Buna, Cristela.
Sunt o cititoare fidela a blogului tau si am aplicat foarte multe din sfaturile si retetele tale in cresterea celor 3 copii.
Ai foarte mare dreptate in ceea ce spui, noi trebuie sa avem grija de viata noastra, prin modul cum ne hranim, prin modul cum traim, mediul in care ne petrecem timpul, dar asta nu ne garanteaza neaparat o viata lunga lipsita de boala. Boala vine de la Dumnezeu de multe ori pentru constientizare, pentru a ne incerca taria in credinta. Uita-te la marii calugari ortodocsi care duc o viata mai mult decat cumpatata, traiesc in post si rugaciune si tot suntem atinsi de boli precum cancerul sau boli ale inimii.
Eu cred ca trebuie sa fim rationali, sa ne ferim de excese de orice fel, sa traim cat mai aproape de natura, si sa ne rugam la bunul Dumnezeu sa ne dea putere sa ducem tot ce ne trimite.
Doamne ajuta!
Draga ROxana,
Nu ma supar deloc! De fapt scrii despre altceva decat am scris eu, adica nu esti de acord cu ceva depsre care nu am scris in acest articol 🙂 si de fapt spui lucruri pe care si eu le-am scris in articole precedente sau le-am explicat deja in conferinte si seminarii :). In completarea raspunsului tau despre boala si semnificatia ei ca mesaj divin, am scris vreo 20 de pagini, in cartea Dr. Doru Laza, atunci cand am povestit experienta mea cu boala si vindecarea si invatamintele pe care le-am tras.
Rugaciunea e buna, e respirartia sufletului si are efect alcalin, vindecator, dar mai presus de rugaciune avem datoria sa respectam organismul uman, “templul lui Dumnezeu”, nu sa ne ascundem in spatele scuzei “putin din toate = moderatie” si apoi sa ne rugam sa nu ne loveascavreo pacoste, doar pentru ca n-am stiut noi sa ne infranam slabiciunile umane, ba mai rau, sa ne victimizam ca “deh, dacaasa a vrut Dumnezeu sa ma pedepseasca…”. Dumnezeu nu pedepseste, e iubire. Boala si-o face omul cu mana lui, prin nesocotirea legilor simple lasate de Dumenzeu.
Cu drag, mereu.
Draga Cristela,
Multumesc pentru raspunsul prompt. Sunt de acord cu tine ca trebuie sa ne respectam trupul, caci “este templul lui Dumnezeu”, dar nu sunt de acord cu ideea ca Dumnezeu nu pedepseste pentru ca El e iubire. Invatatura crestin-ortodxa ne spune ca Dumnezeu e iubire dar si judecator, si ne mai aplica si pedepse, uneori sub forma de boala, pentru a constientiza ca fara El nimic nu putem face.
Sigur ca in cea mai mare masura noi suntem cei responsabili de bolile noastre pentru modul cum ne batem joc de organismul nostru, agresandu-l in diverse moduri, dar puterea nu sta numai in mainile noastre.
O zi frumoasa!
Puterea si responsabilitatea de a evita boala sta doar in mainile noastre. Ne imbolnavim (suntem “pedepsiti” cum spui tu) doar pentru ca am nesocotit Cuvantul, nu pentru ca e Dumnezeu “rau si ne bate” (asa gandesc oamenii cand se imbolnavesc: Ce-ai avut cu mine, Doamne?). Ca ne imbolnavim nu are legatura cu felul in care vrem sa-l catalogam sau interpretam pe Dumnezeu, ci cu felul in care suntem si ne comportam noi. Ce primim “pedeapsa” sau “rasplata” (vad ca ne obsedeaza paradigma asta, normal, ca in ea am fost crescuti) este doar o consecinta a felului in care punem in practica ASCULTAREA. Spun acelasi lucru ca si tine, doar ca persepctiva din care expun lucrurile este cea a sumarii PROPRIEI RESPONSABILITATI, nu a victimizarii.
Eu nu incerc sa abordez perspectiva victimizarii, sustinand ca bolile vin de la Dumnezeu ” ca ne bate, pentru ca e rau”, ci dimpotriva, daca e sa ne mai dea cate un bobarnac, nu este pentru ca e rau, ci pentru ca noi suntem cei care gresim, si ne mai da cate o lectie.
Apropo de bunicute, am si eu una care recent a implinit, 83 de ani, si pot observa cum biata de ea se lupta cu consecintele alimentatiei bazate pe proteina animala. Desi a tinut si tine in continuare toate posturile, o chinuie o osteoporoza cumplita, care i-a deformat oasele si care este si dureroasa. Ea a fost o mare iubitoare de lapte si branza si chiar si de zahar. Chiar daca am incercat sa ii explic atat eu cat si mama mea cat de rau ii face laptele, este printre putinele produse pe care ii face placere sa le consume.
Am mai observat, de asemenea, la alte femei de varsta ei, vecine, care nu au crescut vaci, si au consumat lapte asa de mult, ca nu se confrunta cu boala asta.
Sa nu ma intelegi gresit, nu incerc sa victimizez pe nimeni. Am vazut si alte cazuri in familie de rude care si-au pierdut chiar viata la varste nu prea inaintate, din cauza alimentatiei exclusiv bazate pe proteina animala.
Ideea pe care vreau sa o subliniez este ca noi, trebuie sa ne straduim cat mai mult sa avem grija de ceea ce ne-a dat Dumnezeu, dar sa nu ne credem noi insine dumnezei prin simplul fapt ca ducem o viata sanatoasa. Responsab ilitatea noastra este deplina, dar decizia finala e a celui de sus.
O seara frumoasa si scuza-ma ca tot insist cu ideea mea!
Scuze, am gresit un pic mai sus, am vrut sa spun “calugarii tot sunt atinsi de boli”
Multumesc pentru intelegere si pentru timpul pe care il acorzi pentru a impartasi cu noi tot ceea ce tu stii si testezi pe pielea ta si a familiei tale.
Iti cer scuze pentru faptul ca nu am fost intru totul de acord mai sus.
O zi frumoasa!
am recunoscut bunica!!! 🙂 si abia astept sa o cunosc personal pe nepoata ei in mai putin de o saptamana. avem de invatat de la bunica asta intr-adevar.
<3
Intrebarea asta ma urmareste de cativa ani buni, cu foarte mare incapatanare, si pe mine. Ca si intrebarea: “Da´ ce, vrei sa traiesti 100 de ani?”. Un timp am raspuns, inspirata de o prietena (raw food-ista cu lunga experienta): “Nu conteaza cat traiesc, dar eu vreau sa mor sanatoasa!”. Mi-au trebuit ani de zile ca sa vad clar obraznicia si fatarnicia care se ascunde de fapt in spatele acestei intrebari: caci toti cei mananca de toate dupa pofta inimii, “bucurandu-se din plin de viata (??)” si care pretind ca nu vor sa traiasca (ca mine) 100 de ani (nu am inteles niciodata de ce a capatat viata lunga conotatia asta negativa?!?), daca se imbolnavesc, nu stiu cum sa alerge mai repede la cei mai faimosi medici, cheltuiesc averi pe medicamente si sunt in stare sa sacrifice absolut totul pt. un tratament iesit din comun in strainatate, in speranta de a-si prelungi, macar cateva luni, viata….. Astazi raspund sincer si din toata inima: “Nu, eu nu vreau sa traiesc doar 100 de ani, ci cel putin 120 de ani. Caci viata este atat de frumoasa, este atat de minunat sa traiesti si sa te bucuri de tot ceea ce te-nconjoara si am atatea planuri, incat si 120 de ani reprezinta de fapt pt. mine un timp scurt…..”. Asa cum minunat ai scris tu deja: “E o binecuvantare sa te poti trezi in fiecare zi motivat de gandul ca ceea ce ai de facut de-a lungul zilei si pt. anii ce vor urma este expresia desavarsita a cine esti de fapt in adancul inimii si sufletului tau.”
Sigur ca am inteles si eu intre timp, Dumnezeu mi-a aratat cu intelepciunea si rabdarea bine-cunoscute, ca totusi nu hotarasc eu cat timp voi mai ramane aici: caci am trecut in ultimii ani aproape de tot pe langa Doamna Moarte, chiar de 2 ori (ce sa-i fac, n-am priceput de prima data, a fost nevoie si de a doua lectie!), in mod paradoxal, tocmai din cauza vietii mele sanatoase. Ca si tine, si eu sunt de parere ca este de datoria noastra sa facem tot ce ne sta in putere pt. a nu strica sau distruge cumva lucrarea divina (trupul nostru) care ne-a fost incredintatata. Restul insa nu mai este nici grija, nici treaba noastra, ci treaba lui Dumnezeu: si eu sunt sigura, ca stie El cel mai bine cand ii va veni randul fiecaruia dintre noi sa plece, se va petrece totul la timpul cuvenit……
Cu aceeasi mare admiratie si dragoste (ma intrebam astazi si pe FB, cu gura cascata, cam ca un pui de randunica, de atata uimire si admiratie sincera, cum reusesti tu sa sintetizezi, sa explici si sa exprimi atat de bine gandurile multora dintre noi?), bucurandu-ma la fel de tare ca si pana acum si multumind din tot sufletul ca ai intrat si in viata mea, ma rog tare lui Dumnezeu sa te aiba mereu in grija Lui,
Mihaela
Asa simt uneori nevoia unui buton pentru like…..
off… draga cristela si draga mihaela…
draga cristela, ieri, duap ce am citit postul tau, desi am fost cu totul de acord cu tine, parca, totusi mai gaseam in sufletul si inima mea un graunte care spunea…hmmm, ai mai ca nu i chiar asa. mai sunt si batrani care poate ca nu se hranesc cum trebuie sau nu au avut tocmai o viata cumpatata si totusi si au dus tineretile si batranetile frumos, asa cum ai zis si tu….
si totusi, azi, pe strada, parca am fost mai atenta la batrani ca de obicei. si m am intristat.da, chiar m am intristat. parca nu i vazusem pana acum.si mi am adus amine ca si bunicii mei erau garboviti si fara dinti si se plangeau de toate durerile posibile si de neputinte. batrani care abia mai gafaie si nu pentru ca sunt extrem de batrani ci pt ca au cate 7 boli cronice- dc exista asa ceva-. bastoane, garboveli, of, of- uri la orice pas. hmmmm…mi e frica de un astfel de parcurs al vietii. acum, in momentul asta am un vid in creier, nu stiu ce sa cred. oare sa fie alimntatia factorul covarsitor care ar atrna balanta intro parte sau alta? wau. cristela, din nou, multumim, din nou, esti extraordinara prin exemplul tau.
Buna Cristela,
stiu ca am ajuns la articolul tau la timpul potrivit…si eu lucrez in banca si colegii mei cand vad mancarea mea (incerc sa fie sanatoasa, dupa aceleasi principii ca ale tale) toti imi zic ca “vreau sa traiesc o suta de ani, ce sa fac, nu am sa ma plictisesc?” si mie imi vine sa le zic toate cele cate as putea eu face in toti acesti ani, cate vreau sa las in urma mea pt altii…ce ma bucur ca suntem pe aceeasi vibratie….si cu mimi…si cu multi altiii…va recomand din tot sufletul, daca nu ati citit deja Secretul vietii tribului Hunza – Renee Taylor – sa vedeti acolo ce fac oamenii zilelor noastre, dupa 100 de ani si mai ales pana atunci :); pt. cine solicita o pot trimite si pe e-mail. referitor la o bunica de-a mea, a trait 90 de ani si a plecat Acasa frumos si stiu si de ce: asa avea o tihna sufleteasca si o intelepciune autentica care tot mereu au ghidat-o cum sa aiba grija de templul sufletului ei…ma bucur ca a fost bunica mea si ii multumesc! iar pe tine Cristela, te imbratisez cu mare drag!
Magda draga,
Mangaiere mi-a adus mesajul tau. Si zambet vindecator. Dau la schimb o urare de izbanda si o portie dubla de vitamina L. Si bonus, pentru ca iti doresti sa traiesti multi ani, deci inseamna ca ai vise frumoase: implineste-le, altfel altcineva te va angaja sa le implinesti pe ale lui! 🙂
Buna, Magda. Te rog mult, daca poti, trimite-mi si mie cartea despre care povesteai tu. Adrsa mea este adriana.pica@yahoo.com. Multumesc pentru gestul tau frumos!
Buna Magda,
Te rog daca se poate sa-mi trimiti si mie cartea. Iti multumesc!
salexandroae@yahoo.com
Buna Magduta. As dori tare mult sa primesc si eu cartea pe care ai mentionat.o in comentariul tau. Multumesc anticipat, Ela (ela.celeapca@yahoo.ro)
Draga Magda,
Daca se poate sa imi trimiti si mie, tare as dori sa citesc si eu aceasta carte de Renee Taylor. Adresa mea: elena_boeru1980@yahoo.com.
Multumesc frumos,
Elena
Draga Cristela, iti transmit pe aceasta cale un nou MULTUMESC din tot sufletul pentru tot ceea ce impartasesti cu noi, niste umili ignoranti care descopera atat de multe prin tine!
Aceeasi Elena din Viena 😉
Buna Cristela, am o bunica tanara pot sa ii spun asa insa cu multe din problemele celor nu foarte tineri: diabet proasta circulatie, tensiune cat un reactor nuclear si alte cateva. De 4 saptamani, la indemnul meu, experimenteaza o dieta fara produse de origine animala, Stricta!! Fara zahar, foarte putina sare si fara “bombe alimentare”. A.I daca la inceput avea 310 colesterol dupa 2 saptamani de astfel de alimentatie + pastile(ii era frica sa renunte SI la ele) colesterol 213. Dupa alte 2 saptamani (fara pastile)colesterol 176. Te anunt cu bucurie ca bunica MEA nu cade pe strada de foame daca nu pune’niste slaninuta’ in ciorba ca sa ‘ii dea gust’. Suntem in a 5 saptamana fara crize de insulina, ameteli sau apa cu zahar fiindca “a scazut glicemia” . Bunica MEA si eu te imbratisam.
Draga Alexandra, povestea voastra m-a emotionat si m-a entuziasmat! Mi-a adus aminte de zilele in care am renuntat la orice aliment procesat industrial si am inceput sa revin printre cei vii, sa imi scot piciorul din groapa, sa renunt la aparatul de masurat glicemia, sa nu imi cred ochilor cum scadea colesterolul, sa nu imi aud urechilor ca m-am vindecat de diabet si alte nenorociri. Si cu asta inchei si-mi permit o singura mentiune: spui “multe dintre problemele celor NU foarte tineri”. Draga Alexandra, tocmai asta e motivatia conferintelor mele si a muncii de educatie pentru preventie: ca aceste probleme, diabet, boli cardio-vasculare, obezitate, cancer, incep sa se manifeste de ceva ani buni din ce in ce mai napraznic si des la varste foarte fragede!
Zaharul e un drog legal, o otrava care nu te omoara pe loc, mai intai te chinuieste si isi bate joc de tine toata viata, te omoara lent. Afirm cu responsabilitate ca e mai rau decat drogurile+tutunul+alcoolul la un loc.
M-as bucura sa imi trimiti povestea evolutiei voastre! Cu admiratie va imbratisez la randul meu si va doresc sanatate si izbanda!
cristela
Eu nu incerc sa abordez perspectiva victimizarii, sustinand ca bolile vin de la Dumnezeu ” ca ne bate, pentru ca e rau”, ci dimpotriva, daca e sa ne mai dea cate un bobarnac, nu este pentru ca e rau, ci pentru ca noi suntem cei care gresim, si ne mai da cate o lectie.
Apropo de bunicute, am si eu una care recent a implinit, 83 de ani, si pot observa cum biata de ea se lupta cu consecintele alimentatiei bazate pe proteina animala. Desi a tinut si tine in continuare toate posturile, o chinuie o osteoporoza cumplita, care i-a deformat oasele si care este si dureroasa. Ea a fost o mare iubitoare de lapte si branza si chiar si de zahar. Chiar daca am incercat sa ii explic atat eu cat si mama mea cat de rau ii face laptele, este printre putinele produse pe care ii face placere sa le consume.
Am mai observat, de asemenea, la alte femei de varsta ei, vecine, care nu au crescut vaci, si au consumat lapte asa de mult, ca nu se confrunta cu boala asta.
Sa nu ma intelegi gresit, nu incerc sa victimizez pe nimeni. Am vazut si alte cazuri in familie de rude care si-au pierdut chiar viata la varste nu prea inaintate, din cauza alimentatiei exclusiv bazate pe proteina animala.
Ideea pe care vreau sa o subliniez este ca noi, trebuie sa ne straduim cat mai mult sa avem grija de ceea ce ne-a dat Dumnezeu, dar sa nu ne credem noi insine dumnezei prin simplul fapt ca ducem o viata sanatoasa. Responsab ilitatea noastra este deplina, dar decizia finala e a celui de sus.
O seara frumoasa si scuza-ma ca tot insist cu ideea mea!
Adica sanatatea nu e destinatia e doar un vehicul. Now this might blow some minds. Superba.
draga magduta, daca ai putea sa-mi trimiti cartea la care te refereai ti-as fi recunoscatoare. marcelavovc@mail.ru
Buna,de vreo doi ani eu si copii am introdus in alimentatia noastra(dupa ce ti-am descoperit blogul) laptele de soia- cel mai des si migdale,canepa mai rar, cereale integrale fierte cu fructe si alte retete citite pe blog;intrebarea ar fi daca noi consumam dimineata in generallaptele neindulcit cu paine coapta integrala(din comert)cu miere este bine (n-as vrea sa fac greseli in dorinta de a schimba in bine ceva din alimentatia copiilor mai ales ca sunt mari si accepta mai greu schimbarile obiceiurilor ).Of , mi-ar fi placut sa stiu ce am invatat de la tine cand erau copii mici ar fi fost mult mai usor si eram toti mai castigati.Numai bine!
Draga Flori,
Cu rabdare si credinta oriceschimbare e posibila. Fiecare persoana are ritmul individual, iar copiii au ca motivatie primordiala exemplul parintilor. Cat despre alimentatie, primul pas ar fi sa prepari cat mai multe in casa, inclusiv painea si sa eliminati complet alimentele prelucrate industrial.
Cu drag
Dragă Cristela,
Într-adevăr un subiect care merită toată atenția noastră, mai ales a mămicilor. Nu am mai intrat demult pe blogul tău și nu știu care sunt soluțiile tale. Eu sunt fan Anastasia și propunerile ei mi se pare cele mai capabile să aducă schimbarea și pentru generațiile viitoare. A ne crește hrana cu propriile mâini, a ne creea legături conștiente cu locul în care trăim trasformându-l astfel în vatra familiei noastre. Doar într-un astfel de loc sănătatea poate fi deplină, iar urmașilor noștri să le dăm un model de viață corect. În Rusia această transformare a început demult. Nu știu de ce la noi curentul ăsta nu vrea să prindă.
Felicitări pentru ceea ce faci tu!
Magduta, te rog sa-mi trimiti si mie cartea pe adresa de e mail dianna.neagoe@yahoo.com.
Multumim pentru articol draga Cristela!
Magduta, as vrea si eu cartea pe email marius.avg@gmail.com. Multumesc.
Draga Cristela,
Am aflat de blogul tau acum cateva saptamani cand am dat o cautare pt. laptele de soia si am citit modul de preparare. Asta pt. ca, de curand am descoperit ca, atat eu cat si cei 2 fii ai mei de 7,6 ani si 9 luni, avem alergie la laptele de vaca( descoperita la medic homeopat). Sincera, sunt cam confuza in ceea ce priveste dieta fara lapte si produse lactate, dar mi-am zis ca laptele de vaca este bun doar pt.vitei, la fel cum lapticul de mama este bun doar pt. puii nostri!
Cred ca, o alimentatie fara produse de origine animala este ideala in zilele noastre daca vrem sa salvam specia umana.
Doar astfel ne putem indrepta spre natura si Dumnezeu!
Citesc cu mare atentie retetele tale si le folosesc zilnic si te felicit pt. munca ta! Daca ai ceva recomandari la alergia la lapte sau ceva sa citesc mai multe despre asta? Multumesc!
O zi binecuvantata!
Draga Oana,
Lactatele de orice fel si indeosebi cele de vaca sunt alimente care nu au ce cauta in dieta noastra. Insa provoacao dependenta atat de mare, incat dezvatul poate dura si 2-3 ani. Despre lactatele procesate industrial nici macar nu pomenesc, pentruca sunt DESEURI si OTRAVURI. Laptele pasteurizat e la un pas de structura plasticului. E normal sa avem ceeace medicina numeste “alergie”, dar in realitate este doar o expresie a dorintei organismului de a elimina ceea ce nu recunoaste.
Despre lactate si efectul lor nociv poti citi la Dr. Colin Campel, Dr. Neal Barnard, Dr. Sorina Soescu, Dr. Doru LAza, Dr. Robert Morse si multi altii.
Cu drag
Draga Cristela,
Multumim pentru inca un articol minunat!
As dori sa iti cer parerea intr-o problema personala, imi cer scuze ca scriu aici, nu stiu cum altfel sa o fac.
Am o fetita de aproape 3 anisori, cu alergie la lapte, care nu consuma niciun fel de lactat. In rest, a mancat fara probleme de toate.
De 3 zile insa, seara au inceput sa-i apara niste bubite pe corp, in zona soldurilor si pe partea superioara a picioarelor (5-6 bubite in total)iesite in relief, insa nu rosii, roz pal. Peste noapte au disparut. A doua zi a mancat cu totul altceva decat in ziua precedenta, apoi seara, au aparut din nou cateva astfel de bubite (arata un pic ca pielea urzicata as spune). Dimineata iar nu mai avea nimic. Ieri nu i-am dat carne, nuci, seminte, citrice sau banane, insa seara iar au aparut 2 bubite.
Nu stiu de la ce poate sa fie, sa fie o alergie? Cu asa putine bubite? Nu se scarpina deloc. Nu-mi dau seama de la ce. Asa ca as dori sa te intreb: cum sa procedez, sa reintroduc treptat alimentele care i-ar putea pune probleme, ca la diversificare? Iti multumesc mult!
Draga Magda, sunt si eu interesata de cartea aceea minunata! Poti sa mi-o trimiti si mie, te rog mult? ancamaria_gembasel@hotmail.it
Draga Cristela…te iubesc!!!Sa-ti dea Dumnezeu sanatate tie si intregii tale familii…esti o binecuvantare pentru omenire!Nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca te-am descoperit si ca ti-a dat tie bunatatea de a impartasi cu lumea intreaga ceea ce stii si ceea ce inveti in fiecare zi!!! Numai bine si multa sanatate!!!
Stiu eu de ce traiesc bunicii nostri mult. E tot ce ai scris Cristela in toate articolele tale. Ei fac miscare foarte multa, se roaga si au o relatie cu Dumnezeu, nu mananca abundent si nu fac excese, in plus, la tara se mananca proaspat, se respira aer curat si apa nepoluata. Sunt mai multi factori care influenteaza sanatatea cum ziceai in alt articol, degeaba mananci ce trebuie daca “musti” din aproapele tau si te otravesti cu ganduri si gesturi rele.
Cristela , multumim pentru articol , mare adevar spui .
Bunicuta mea a murit la varsta de 80 de ani de cancer . A fost cea mai dureroasa experienta din viata mea . Am iubit-o enorm , mi-a fost cea mai draga persoana si, din acest motiv , de mic copil m-am pregatit psihic ca la un moment dat bunica nu va mai fi dar niciodata nu m-am asteptat sa moar atat de crunt , atat de dur . A fost ingrozitor , chiar daca o iubean nespus , m-am rugat la Dumnezeu sa-i crute suferinta , sa o ia mai repede langa El . Daca ar fi avut acces la informatie sunt sigura ca ar fi ales calea cea buna .
Si mie imi este rusine sa spun ca vreau sa trec pragul vietii intr-un mod demn . A devenit o rusine faptul ca vrei sa traieti ”curat” . E socant , lumea te judeca pentru ca vrei sa fii sanatos .
Multa sanatate tuturor bunicutelor din lume !
Cristela, te admir cu fiecare post din ce in ce mai mult!
Un inceput de septembrie calduros iti doresc!
Magda cand ai timp te rog sa-mi trimiti si mie cartea.Multumesc!
Magda,cand ai timp te rog sa-mi trimiti si mie cartea.Multumesc!paraschiv_letitia@yahoo.com
As dori si EU car tea multu.
Cristela, cind ai spus “zahar”, (drogul)sper ca te-ai referit la ala alb si cristalizat, nu si la miere sau zaharurile din fructele deshidratate ?
Mierea, ma rog, si ea cu semne de intrebare daca e doar miere…
ZAHARUL TOT ZAHAR RAMANE, ORICUM INCEARCA EI A-I SPUNE 🙂
Draga Adriana,
Zaharul otrava e ascunsin diferite produse (incepand de la laptele praf si borcanelele de mancare pentru copii!!) sub diferite denumiri, care mai de care mai “inteligente”, “pasnice” sau “stiintifice”: sirop de porumb, dextroza, maltoza, glucoza, fructoza, lactoza, sucroza, rapadura, zahar brut, zahar brun, nectar de agave, melasa, zahar pudra, zahar invertit, sorbitol, mannitol, malitol, xylitol.
Singurii indulcitorii naturali sunt: fructe proaspete sau uscate, miere cruda, stevia rebaudiana (frunze, nu prafuri albe!).
Restul – fara exceptie – sunt zaharuri izolate, concentrate, intens procesate si obtinute industrial.
Nu de mult am cumparat melasa, o chestie viscoasa si maro, dar nu prea am folosit_-o, intra si ea la categ zahar rau ?
Adriana, pe scurt: pentru mine, da :). Cel putin pentru ca este un produs procesat industrial si nu este un aliment integral. Dar mai ales ca nu stim care sunt modalitatile prin care se obtine si daca mai ramane, asa cum pretind producatorii, ceva nutritiv in ea. Cu drag
Doar de curiozitate si sincer, fara intentie de a crea animozitati, aceste recomadari ale dvs se bazeaza pe niste studii stiintifice si daca da, unde sunt publicate rezultatele analizelor / probelor?
Dupa parerea mea laptele de soia sau de migdale (cel din comert) contine la greu conservanti (E-uri). Aproape ca prefer ceaiul din plante medicinale neprelucrate (adica culese de pe camp) – fara zahar.
Din cate inteleg zaharul nu e benefic, dar, oare gresesc, nu este necesar organismului pentru tema insulina?
O zi buna,
Iulia, daca veti citi blogul cu rabdare si veti comenta fara graba, veti gasi raspunsurile. Eu nu recomand NICIUN aliment din “comert”, ci doar pe cele facute in casa.
Zaharul nu este necesar, este o OTRAVA LENTA. Zaharurile, carbohidratii, cei simpli mai ales sunt necesari si ei se gasesc in fructe, legume si lapte matern.
Mult succes la studiu!
Se poate da miere la copii, pana la 1 an? Am inteles ca ar face botulism.Multumim mult pentru toate lucurile impartasite cu noi.
Anca, raspunsul este deja pe blog. Dai o cautare dupa botulism sau cauti la pagina Cuprins, despre miere. Cu drag